Mai e încă un timp pe lângă cele trei.
El crește necuprins, continuu, neaflat,
Când vin la Eminescu, sub luminatu-i tei
Și pân´ la miez de noapte cu Dânsul stau la sfat.
*****
Mai e încă un timp. Îl simți așa de bine,
Când te întorci din lume la margine de sat
Și-asculți pe însărate cum liniști curg, senine,
Pe chipul maicii tale, chip veșnic rourat.
*****
Mai e încă un timp, de care nu ne pasă
Precum de celelalte, dar el își face loc,
Când aburește pâinea belșugului pe masă-
Un dulce semn de pace, izbândă și noroc,
*****
Când dolofanul prunc, maternă, zice slova
De la bunei deprinsă, cu dragoste și sârg.
Când îți e drag mai tare pe lume de Moldova,
De mama și de spicul cu boabele în pârg.
*****
Făpturii- împlinire; și Faptei- îndemnare,
Ne trece veșnicia prin foc de înălțare
Iar lumii ne întoarce în rodnicile-i ploi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu