Nemulțumitule de tine,tu,
care adormi cu marea
sărată pe retine
și răscolești pustiul
în încercarea de-ai da de început,
îți recunoști viața
în doar un boț de lut.
Cu gândul în flăcări,
tu,
rudă cu toți fluturii,
în ochi purtându-i
iar în inimă, pentru ei, porți un pom;
tu care pe astă lume
te chemi cu simplul nume -
OM,
ia-mă cu tine,
lasă-mă cu tine,
amândoi să fim.
Nemulțumitule de lume,
tu,
care nu adormi niciodată,
care păstrezi veșnic ceru-n ochi
pentru a fi zburat de alții
ține minte:
Pentru Viitor
Prezentul este un Trecut
care va fi mort odată cu mâine.
