Al patrulea timp…

Mai e încă un timp pe lângă cele trei.
El crește necuprins, continuu, neaflat,
Când vin la Eminescu, sub luminatu-i tei
Și pân´  la miez de noapte cu Dânsul stau la sfat.
                   *****
Mai e încă un timp. Îl simți așa de bine,
Când te întorci din lume la margine de sat
Și-asculți pe însărate cum liniști curg, senine,
Pe chipul maicii tale, chip veșnic rourat.          
                   *****
Mai e încă un timp, de care nu ne pasă
Precum de celelalte, dar el își face loc,
Când aburește pâinea belșugului pe masă-
Un dulce semn de pace, izbândă și noroc,
                   *****
Când dolofanul prunc, maternă, zice slova
De la bunei deprinsă, cu dragoste și sârg.
Când îți e drag mai tare pe lume de Moldova,
De mama și de spicul cu boabele în pârg.
                    *****
Făpturii- împlinire; și Faptei- îndemnare,

El vine, timpul cela, ajunge pîn` la noi...
Ne trece veșnicia prin foc de înălțare
Iar lumii ne întoarce în rodnicile-i  ploi.
                 

Nucul

Era atâta lumină sub tine,
nucule de aur,
era atâta îndurerare de clară lumină,
că nu-mi trebuia alt soare
mai adevărat.
Prin lemnul tău
cel demult bătrân
pana de graur trecea
plină de zbor,
anii numărându-ți-i
inel după inel.
              ***
... Adorm
și mai aud
în temelia casei,
în urechile inimii uitate în pereții ei,
rădăcinile tale lucrând
pentru pacea acestui pământ.