Acum, că te iubesc…

Când voi afla o primăvară mai frumoasă
Decât acuma, că te-am îndrăgit?
Se-ntoarce sufletul spre soare
Ca un cocor, de cârduri rătăcit.
                   ****
De parcă nu-nverzesc copacii-
Ci-a mea ființă toată reânvie;
De parcă-aș fi uitat de clipa morții,
Nici nu mi-i teamă c-ar putea să vie...
                    ****
De parcă orice floare mă sărută,
Iar orice frunză-mi dăruie o taină ...
În orice fir de iarbă văd un suflet,
În orice mugur simt cu-mi urcă anii.
                    ****
N-am mai știut atâta primăvară,
Iar anii ce s-au scurs- au fost demult ...
Acum, că te iubesc ca prima oară,
Îmi pare că și viața mi-e la început

http://www.youtube.com/watch?v=jHhPMuhLNRw

Acasă

Pleoapa cade-ncet și visu se-nfiripă,
La margine de zi se-aude ceasul sfânt,
Când păsări obosite ce-au zborul în aripă
Vin, pline de lumină, din ceruri la pământ.
                          *****
Vin păsările-albastre la cuibul așteptării
Prin ceruri nevăzute, prin ploaie și prin vânt,
Căci le-a durut în ceruri – greu – buciumul chemării...
Vin păsările-acasă, acasă, la pământ.
                          *****
Să-și crească mândrii pui și zborul să le deie
Și lumea să o cânte cu glas neprihănit.
La marginile zilei cad ploi din curcubeie,
Din timp, ce se petrece, cad orele grăbit.

Patria mea e Lăpușna

Aici, unde câmpul cu pace se ară
Și spicul se crește cu stea,
Aici îmi este casa și țara-
Lăpușna – patria mea!
               *****
Aici, unde brazdele humei
Nasc pâine și cântec, și gând,
Aici nemurirea mă-nvață străbunii
Cu sufletul vremi frământând.
               *****
Aici, unde omul se știe
Cu cerul prieten și frate drept,
Aici mi-este dată moșia -
Un sat ce nu-mi încape în piept.
               *****
Aici, unde pruncii în soare
Și porumbeii în leagăn cuib își fac,
Aici doar viața mea prinde culoare

În satul meu sfânt, scump și drag!

Femeie așteptându-și iubitul din război

Pe unde vii, iubite, de nu mă mai găsești?
Se trece veșnicia cu mine la ferești,
Încât orice suflare se pare că mă curmă,
Și nu-ți mai știu destinul,
nici nu-ți mai dau de urmă.
               ****
Dar mâine o să fie de-acuma prea târziu
Să-mi vii cu visu-n brume și doru-n cer, pustiu,
Căci vremea ce se duce - ne duce și pe noi,
Precum se trece apa, șuvoi după șuvoi.
               ****
... E veșnicie clipa, de când stau la ferești ...
Pe unde-mi vii, iubite, de nu mă mai găsești?

Scrisoare

Și fiindcă ești departe,
Nu știu ce gânduri ai-
Amintește-ți-o pe mama,
Cum ți-ai aminti de plai.
            ****
Amintește-ți-o senină-
Ca pe-o zi de primăvară,
În sudoarea de lumină
De cu zori și până-n seară.
            ****
Amintește-ți-o și-o cheamă
Ca pe-un cuget salvator,
Ce-ar sta pururea în preajmă-

http://www.youtube.com/watch?v=zJpU4pKeCrU

Și la greu, și la ușor.

Cuvinte în prag de somn

- Din amintire zici că vii?
- Din vechea-ți amintire.
- Dar cum de m-ai găsit, târziu?
- Mi-a spus o fantezie.
               ****
- Mi-ești drag, cărunt așa,
Și tras puțin la față...
- Mă uit la tine și mi-e dor
De înc-o dimineață.
               ****
- Tot ce-a trecut- rămâne scrum ...
- Drum nou avem în față.
- Dar parcă-mi pare drumul scurt ...
- În doi – va fi o viață!

E timpul

E timpul creșterii în sine.
O, munții, cum s-o fi născând
Și fruntea lor semeț-senină
Le-o fi  `nălțat-o care gând?
                  ****
E timpul trecerii de soartă.
O, frunza, cum o fi plecând
Din ram, de vânturi sfărâmată?
Din viață smulsă- cu ce gând?
                  ****
E timpul să dai socoteală...
O, iarba, cum o fi răzbind
Spre soare?

http://www.youtube.com/watch?v=BrfwTIbi_Ng&feature=share

                   Unde face școală,
Și ce o îndeamnă, care gând? ...

Vraja amintirii

Mai simt și azi căldura mâinii tale
Pe fruntea mea, aludecând  ușor,
E ca și cum mi-ar apărea o rază-n cale
Lăsându-mi umbra unui gând înălțător.
                        ****
Mai vreau și azi o șoaptă de iubire-
Să nu mă uiți, să nu mă lași a te uita...
Tu, blândă... neuitată vrajă-amintire,

http://www.youtube.com/watch?v=rMrsk1eKMWU

Poți a-mi întoarce ce am avut demult, cândva?

Plecat(ă) cu speranța ...

Plecată cu speranța de-a nu veni-napoi
Spuneai în grabă vorbe în glas, pentru-amândoi,
Râdeam senin cu tine, făr` a mă consola,
Și nimeni n-avea știrea că știu a lăcrima.
Zburam ca-ntr-o uitare – fără de glas și vers,            
Purtând în amintire ecoul unui sens:
De-ar fi rază de vrajă pentru doi ochi căprui;
Să port cu mine lumea, rămasă-a nimănui;
Să chem numai eu unul un dor, sau o armată;
Să pot privi la stele cu firea împăcată;
Să pot ieși în viața cu ochii la lumină;
Urmând un vers în șoaptă ghidat de-o lună plină;
Deși vom fi departe – aproape să te fac,
Iar cu singurătatea să lupt să mă împac;
Și vorbelor străine să-nvăț a da un sens
Pe când doar șoapta-ți veche să-mi fie cu-nțeles,
În timp ce doar în destinul din ochii tăi căprui
Știu că-s mereu alături
                                cu lumea nimănui.

  http://www.youtube.com/watch?v=-4tUJ77Ghdg                             

De dorul lunii pline

De dorul lunii pline se poate întâmpla
Să mă mai nasc o dată din chiar visarea ta,
Să mai colind prin lume  ca boarea unui vânt,
Ce ar uni o rază c-o brazdă de pământ.
                         ****
Și-n zbuciume să-mi aflu o liniște cândva,
Din val în val să treacă chemarea către stea,
Iar gându ce m-apasă - în vers duios să curgă
Și să rămână zâmbet. De lacrimă - nici urmă.
                          ****
Și să rămână aripi. Durerile să treacă-
Cum s-ar căzni un flutur un nour să urnească ,
Cum ar dori o floare petala să nu-i scape,
Cum ar cerca o mare în lacrimă să încapă.