Exista. Uneori ( azi parca as fi tentat sa exagerez mai mult ca de obicei, dar o sa caut sa ma "echilibrez"...ca-mi zicea careva cum ca-s avea nevoie, deci...) exista momente in care privesc geamul si aud intunericul, ascult noaptea si vad cum curg picaturile pe sticla geamului. Daca e sa stau sa caut in arhiva, de cind ma stiu mi-a fost fragmentata viata in perioade. Zau ca-i zebra.Da, poate e la toti asa, dar la nimeni nu mai e la fel...sigur stiu. E ciudata natura asa ca de mine uit...nu am venit cu nimic nou in ciudatenia mea. E trecatoare, e proprie, e vesnica...Azi ploua la Lapusna. Azi am regustat traditiile familiei din dimineata Craciunului. Dar nu mai e la fel, nimic nu mai e la fel, desi aceeasi traditii sunt. Sau am crescut eu pasare exagerat de mare sau cineva-mi micsoreaza coliviape neobservate. Nu stiu si chiar de-as sti nu m-as putea ajuta (nu e la moda sa mearga pasarea la mester sa-si comande colivia, de asta are grija altcineva...aici- destinul). As avea nevoie sa vorbesc... si nu pe o tema anumita, nu as fi in stare.Sa calc pe cuvinte hoinare, fara sens, dar sa simt ca calc (as avea parca nevoie sa scriu). Dar azi sunt confuz, e ciudat...dar parca rugile de ploaie ale satenilor au fost auzite si azi ploua...in mine. S-a facut asa un glod. Inchid ochii, il deschid pe cel de pe interior si, privind drumul spre mine, parca as vedea drumul spre cimitir- de glod bogat si plin de gropi cu noroi.A mai inceput o ploaie acum. Ma ploua si gandurile. Dar stai, asta nu ajunge...acum o sa auzi un trasnet. Va semana cu un stranut...mi-a racit iubirea. Cred ca ar trebui sa am mai mare grija de ea. Da stiti ce, cred ca nu ( sunt confuz...am spus). La ce bun mai multa grija? Pentru ce toata asta?? Ea ma paraziteaza si doar atit... Dar ajunge vorbaria legata de dragoste. Ca cica stiu ce zic, ca cunosc. Pe naiba. Sunt mai necioplit decit un ucenic nou pricopsit cu lipsa unui deget pierdut la atelierul de prelucrare a lemnului. Ce gand (ac), ar zice altii. Cum naiba o sa faca legatura intre dragoste si ucenicul fara deget (ucenicul toromac deci). Pai iata-ma, cititorule curios, un ucenic fara toate cele zece degete ale mainilor. Si, sa vedeti, mi le-am taiat singur. Acum mainile nu mai ies din buzunare pentru a apuca dragostea de coada. Imi spunea Mihai ca cica: "stai frate, asta e nimic, asta nu e nici tradare, nici inselaciune, nici nimic. E foamea ta de durere, esti tu un dependent" Poate o fi asa, nu neg, dar faptu ca-mi permit azi sa tot aduc in contexte "dragoste", "iubire", "sentimente" si restu din familia de cuvinte...ma face sa cred ca tot ce fac nu valoreaza mai mult decit incercarea unui copil de-a hrani pasari. Dar uita sarmanul sa ia consideratie la vint. Acesta din urma in fata-i bate si-i abate farimiturile in directie opusa pararilor.Ori asa nu face mai rau pasarilor, ce-o fi gindind ele (hai sa presupunem ca sunt un stol de pasari feminine): "fetelor, ne ia in ris asta mic.O sa ajungem sa zburam in zile cind oamenii nu doar ca vor uita ce e aia multumire sufleteasca dar, mai rau, vor uita si sa duca mana la piept pentru a-si mai mangaie inima...sau locul unde ar fi trebuit asta sa fie. (Stati o clipa, sa-mi reintorc piesele si continuam...!Asa..)". Iata asa..si, ca sa inchei cu tema legata de dragoste ( nu ca asta e doar pentru azi...sunt asa tare-n cap ca ma lovesc de fiece data cind intr-u-n casa imaginatiei, ma lovesc mereu de pragul de sus dar imi place sa repet senzatia ) o sa mai adaug: nu cred ca am fost indeajuns de norocos pina azi incit sa iubesc cu adevarat. Gandeam inainte de a pasi in 2012 la anul de-a trecut si am inteles ca tot anul viata mi-a repetat citeva chestii, una ar fi : doar lumina poate produce umbre, la fel cum doar dragostea adevarata poate naste o ura sincera si puternica. Nu urasc, nu stiu de-o sa pot...
A trecut deci din timp. Inca ma asteapta "vacanta mare". E ceva deosebit legat de cartea asta. Si chiar ea anunta ceva deosebiri. In bibliotecile republicii la sigur e de negasit (si nu ca ar fi un acces de "modestie"). Ar mai fi un exemplar la Carpineni, si inca unu pe la Danyla..daca tin eu minte bine. In fine...putini s-ar arunca sa-si propuna sa vada ce si cum e cu cartea asta asa ca, ca sa nu para ca fac reclame, punem impreuna punct la descrirea legata de dinsa. Totusi, acum ca am consumat un mic gand, mi se ridica intrebarea : Nellule, cum continuam a petrece viata? Nu stiu, chiar nu stiu de ce sa ma apuc. Afara nu mai stiu de ploua dar judecind dupa dispozitia cerului de mai devreme cred ca inca da. La mine ploua inca...! Stai ca m-a lovit o idee...nu strashnic de inteligenta ca da, sa sari mai sus de cit te tin ligamentele nu esti in stare orice n-ai face, dar e a mea ( aici imagineaza-ti un copil..pe tine cind erai mic cum, spunindu-le prietenilor de joaca ca uite ce jucarie am, mai si motaiai un "tsss, tsssss, tssssss" de toata frumusetea) .Cred ca o sa incerc sa onorez promisiunea fata de Mariana...O sa incerc ( putin conteaza daca iese ceva sau nu azi...vreau doar sa ma complac in ideea ca pot ucide timp pina cind ma va face el pilaf), o sa incerc ...
(P.S Asta sa nu fie luata, ca si restu postarilor defapt (caut de ceva timp regula cind se scrie "defapt" si cind "de fapt", am o vaga presupunere ce-i drept dar vreau sa fiu sigur...prima intrebare la romana, daca nu uit, asta o sa fie), drept tendinta poetica fiindca nu este si nici nu cauta a fi. Este o mica discutie inspirata de starea mea actuala. Multe uit sa amintesc aici si o sa observ doar dupa postare dar nu o sa mai editez asa ca inaintez pachete de iertare pentru tot tipul de greseli iar apoi pentru faptul ca v-am adus inca un mod de-a pierde timpul. Asta e...dar pina la un timp caci toate se schimba si, neaparat, toti ne schimbam...o sa schimb muzica si pornesc la mincat din restul minutelor ale zilei de azi...Acum,inainte de a posta, ma gandeam ce titlu sa-i pun. Mi-a venit ca profa de romana ar zice,printre alte atentionari : Ioane, ai facut iar amalgam de cuvinte...titlul corespunde :)))!
