Afară... Astăzi... Plouă. Iubesc ploaia. Când afară plouă, în mine plouă iar..plouăm și eu, și cerul. Două ceruri care plouă concomitent au fost, exact ca-n visele mele, două ceruri care se caută. Devin două corpuri. Eu iau corpul meu cu mine. Îl duc în parc. Cerul vine cu corpul său. Cerul vine în parc și el. Ne biciuim cu stropi. Loviturile-și șoptesc între ele cuvinte dulci. Ele se iubesc fără noi- doar loviturile și stropii lor. Tăcerea. Brusc vine Tăcerea cu corpul ei. O terță parte a durerii. Ne prezentăm drept trei corpuri vrăjmașe; ne (z)batem, mai excitate decât oricând, să ieșim din plasa normalității. Sărmane corpuri. Doar atingerile ne mai umanizează. Bine că atingerile nu lipsesc. Tresar. E încă acolo, ploaia e încă acolo, în geamul meu, în ochii și urechile mele. Văd Tăcerea cum pleacă. E ciufulită și respiră plăcut a plăcere. Instant înțeleg de unde la mine acea stare de oboseală. Trimit un gând în inspecție către buze. Le-am găsit- zâmbesc subtil dar sincer. Buzele mele-s mai deștepte decât mine. Ochii cad pradă pleoapelor. N-au de ales, coboară în suflet. Acolo găsesc o felie din emoția rămasă de la festinul de ieri. O iau, agale, spre ieri. Ne văd, suntem acolo. Ieri. Țipenie de om în jur. N-avem timp de oameni, ne-am regăsit. Au fost lungi secolele cele multe. Acum. Aici. Noi. Patru mâine se transormă-n două. Douăzeci de degete se prefac în mii de atingeri. Pornesc de la frunte, coborând agale, încet de tot, în jos. Te simt acolo, aproape, cu mine, în mine. În timp ce mâinile mele alunecă pe corpul tău, privirile tale, firul subțire de tremur, alunecă în mine. Fenomene identice; alunecări identice.Tu-mi cauți inima; mâinile mele-ți caută picioarele.
 |
| http://www.youtube.com/watch?v=gv9hrQzU0cA |
