De ce totusi,desi persista senzatie ca-mi esti aproape,ma lasi sa-mi fie atit de dor...?!( sau...Sa nu te indoiesti de mine) !

Frig.O liniste si mai rece....Ici colo pletele, bine pieptanate de vint,ale unor fire rasfatate de iarba care parca ar avea rolul sa infrumuseteze capul ingindurat al pamintului.Stelele,ivite de sub plapuma recent dispersata de ideile zburdalnice ale unui vint racoros de seara varatica la fel de nazdravan,presara cu darnicie lumina.Se iveste,treptat, luna, de parca natura ar cauta sa intregeasca aceasta splendida imagine a visului.Iar pentru a patrunde,pentru a fi patruns de aceasta atmosfera nu a fost nevoie decit de citeva clipe,citeva momente de sondare in amintirile inimii,in inima amintirilor culese pe parcursul scurtei si neinsemnatei mele vieti.Si,desi-s amintiri recente,legate de o persoana recent aditionata inimii si gindurilor,uneori am puternica impresie ca ele au fost acolo inca de mult,prezente in eul meu de la inceputul inceputului,am impresia c-o cunosc de cind lumea.
Vietii i-a facut mereu placere sa se joace cu noi.Eram cindva eu,incadrat intr-un banal mod de viata,zguduit pina-n talpi de prostia colosala cu care mi-am uns ochii sufletului,urechile ratiunii si mirosul spiritului,in fine ,eram eu si ATIT,in juru-mi - nimeni, in buzunarul ideilor ce le purtam in cap - nimic, viitoru-mi devenise doar timp,trecutul - spinul din talpa pe care l-am capatat la primii mei pasi in dragoste;PREZENTUL - fantoma schioapa de la acel spin..care se zbatea intre viata si existenta!
Dar,mentionabil fact,Dumnezeu are umor.Mi-a oferit ocazia s-o cunosc edificial,tot atunci m-a lasat sa-i sondez o particica din cunostinte si o alta parte mica din capacitatea ei de a fi om ca,intr-un final,sa-mi acorde sansa ,sa-mi acorde o perioada de 3 nopti si aproape 4 zile pentru a o cunoaste.Desi e un segment cronologic scurt,prea scurt :( ,acel segment a reusit totusi sa se sprijine de inima mea si a ei,a reusit sa se transforme intr-o punte de trecere(indiscifrabil pentru mine inca trecere a ce ).Si ce reprezinta 4 zile,cind stai si te gindesti!?Relativ nu prea mare lucru.Insa,petrecute alaturi de ea,fie intr-un mijloc de transport,fie in excursii sau plimbari,fie pe Bicaz,fie in hanorac impreuna,sau sub aceeasi plapuma privind stelele,fie in gradina de flori unde gasisem de cuviinta sa ne lasam inima insirata pe jos,din petale de trandafir,fie dansind impreuna in gradina mentionata,fie stind dimineata devreme catarati pe gardul care imprejmuia gradina amintita si privind cu ochi lacomi de viata(desi beti de somn :) .. ) lumea care inca dormita in pastelul sau de culoarea zorilor sau fie oriunde nu ne aflam in acele regiune superbe,aproape la fel de superbe ca expresivii sai ochisori,ochi plini de taracani,de viata si romantica :)!

Da,e deja timpul sa recunosc ceea ce incepusem sa presupun in drum de intoarcere..- mi -e  dor,mi-e un dor nebun sa-ti revad ochisorii (cuib de taracani ce sunt :) ),sa-ti aud zimbetul atit de plin de farmec copilaresc,sa-ti simt prezenta,sa ne minunam de frumusetea naturii,de maretia muntilor..impreuna,sa ne bucuram ca doi copii(care deja nu mai suntem decit emotional) de viata si sa lasam sufletul sa ne devina sef,iar noi...simplii lui salariati :)!!!

E ceea ce-am furat din inima...sunt furaciuni...!

  Refuz,refuz in totalitate sa cred ca pot trece prin viata fara sa ucid un vis,o floare,o speranta sau o dragoste nevinovata.M-as sinucide daca mi-as da seama cit sunt de crud.Zilnic,iluziile musca din mine cite o farima de suflet,pina cind il mistuie aproape de tot.Atunci,fulgerat de adevar,constat cu uimire ca,far` de suflet,nici moartea nu are nevoie de mine,ca far` de tine eu nu ma necesit.
   Nu putem vedea toti,toti cei 6,5 miliarde de oameni, cerul ca un astronom,pamintul ca un geolog,florile ca pe un botanist,nourii ca un meteorolog,pasarile ca si un zoolog.Trebuie,probabil, sa existe pe lume si diletanti,a caror singura specialitate e melancolia.Si ,evident, eu fac parte din ei.
   Nu urmaresc aici,in micutul meu ravas,decit sa-ti impartasesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii(si ar mai fi ceva),de la viata,si anume ca iubirea nu vine,nu pleaca, se gaseste dar nu se cauta,ca iubirea este ceva viu si creste..creste pina haaat departe !
  Atunci cind inima,dezlantuita si inlantuita de mii de ori in acelasi moment,primeste valuri de singe mai calde,mai navalnice decit in oricare alta clipa a vietii si le trimite in vene cu o putere neobisnuita,cind in minte se zbat ideile cele mai contradictorii si totusi un gind se ridica peste toate....un gind detectiv,chinuitor,pradator de liniste,gindul cu cele mai multe si profunde ramificatii- " O iubesc!",atunci eu traiesc,in rest,pur si simplu- exist.
  Nu stiu ce vei vedea sau vei dori sa vezi in aceste rinduri care au drept menire..defapt(cum spuneam si mai sus..dar accentuez pentru a conferi importanta) sa-ti aduca la cunostinta adincile plecaciuni ale unei sincere inimi (dar...aceste runduri raminu-vor nevazute de tine),nu sunt sigur de ce mai scriu,poate pentru a impartasi cu neauzitul nevazut,dar sunt ferm convins ca e imposibil sa stai in fata unui dusman de genul: natura, dragoste, dor...
    Atit pe cit,in lumea in care traiesc,normalul nu prea are sanse reale de afirmare,decizia mea de a scrie poate fi considerata una nu cu mult mai prosteasca decit prevede legea.Am devenit o umbra,totul un gind si-o iubire,nu stiu ce fac chiar si atunci cind fac,nu vad nici macar imaginile reflectate de jocul razelor asupra Terrei,ma inec in iluzii,ma pierd in vise,exist doar ca forma,in rest...pur si simplu...."sunt".Te rog (stiu ca o fac des),nu cumva sa  crezi ca incerc sa ma pling de viata,de asemenea neghiobie n-as fi nici macar eu in stare insa...de-ai fi in locul meu macar citeva clipe ..ai intelege (si de ce sunt nevoit sa musc din cuvintul asta!?),poate,ce simt si ce sunt eu acum,cind lipsa ta-mi zimbeste rautacios.Sunt ginduri care,de la plecarea ta,au inghetat in mine,iar acum incep sa se topeasca.
    Viitorul nu poate fi sters din trecut,singura cale de a reduce regretul raminind a fi valorificarea rationala a prezentului.
  Sa stii ca..asa cum mereu este...jocul de cuvinte-mi serveste drept scut..asa ca..o sa fiu ceva mai concis,pt a intelege cit mai bine ce doream a-ti sopti  ..dar sa asculti cu sufletul..de vrei sa auzi ..!
 

         Este noapte, tarziu. Peste sat s-a asternut o liniste deplina. Este un cer senin, plin de stele. Privesc pe fereastra, admirand jocul luminilor de pe strada. Insa, gandul imi zboara departe, la noi... Inchid ochii si-mi imaginez ca esti langa mine. Parca iti simt si imbratisarea...una ca geamana cu cea dintii, si parfumul. Ma cutremur! Un fior placut imi strabate intreg corpul. Ascult muzica pe care o ascultasem impreuna si ..din nou, gandul imi zboara la tine. Iti simt prezenta chiar si cand nu esti langa mine, fiindca esti o parte din mine. Te chem cu gandul. Astept sa vii...Vino, tu, aleasa inimii mele(uneori ma gindesc..o Doamne!..cit trebuie sa te doara piciorusele,la cit de mult alergi prin gindurile si inima mea..prin mine)! Vino cu al tau superb suras, cu a ta privire blanda, patrunzatoare(si scumpa.. :) ), cu a ta voce calda si duioasa, care stie sa ma linisteasca de fiecare data.Vino ca sa imi mai alungi noptile triste si pustii, sa indepartezi nelinistea din sufletul meu! Vino, caci fara tine nu sunt eu! Tu esti TOTUL pentru mine. Tu faci ca secunda sa se transforme in eternitate, atunci cand suntem impreuna, ca raiul sa coboare pe pamant, ca inima mea sa tresara de fericire. Tu, numai tu!

    Deschid ochii. Ai venit. Suntem fata in fata. Ne privim intens. Simt cum ochii mei verzi- albastri te sorb treptat- treptat..iar ai tai,ai tai ma alinta..lasindu-ma sa ma hranesc ca un rege...desi parca ai vrea sa-mi spui "Nu mai trage cu ochiul, imi vei sageta inima"..ma lasi totusi sa-ti maninc privirile!Zambim. Te apropii de mine si ma saruti cum numai tu stii. Totul dispare in jurul nostru cand suntem impreuna. Totul se  contopeste. Totul reinvie. Nu mai exista trecut sau viitor, traim doar prezentul, bucurandu- ne din plin de el. Te iubesc!, imi spui. Si lumea e numai a noastra..Iar eu...cum as putea eu ..ce as putea eu raspunde...ridic mina..culeg o stea(e steaua care mi-a ghidat pasii catre NOI)..ti-o prind in frumosul par si..sarutindu-ti fruntea..te ascund la piept...lasind inima sa strige..sa strige ceea ce luna..privind jenata printre ramurile pomilor..deja stie... Te iubesc...iar aici cuvintele sa se opreasca...asculta-mi iubito inima :) (hug)!

Cind sunt trist....

Cind esti trist...iti vine sa dormi si sa uiti.Iti vine sa-ti culci capul pe bratele altcuiva,cineva care te iubeste sau...daca esti singur si n-ai pe nimeni,sa ti-l culci pe palmele tale .Da.Iti vine sa dormi cind esti trist.Si sa uiti ..Dar cind te trezesti? Iar esti trist si nu mai poti sa dormi din nou..
  "Spune intodeauna ce simti si fa ceea ce gindesti"...asta,cred, e propozitia ce-mi tipa-n urechile tendintei,mai ales ultima vreme..!Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te voi vedea (dormind) te-as imbratisa foarte strins si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te-as vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si... te-as chema inapoi,sa-ti dau mai multe.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind voi auzi vocea ta ,as inregistra fiecare din cuvintele tale pentru a le putea asculta o data..si inca o data,pina la infinit.Daca as sti ca acestea ar fi ultimele clipe in care te-as vedea,as spune "te iubesc" si nu mi-as mai asuma,in mod prostesc,gindul ca..nu trebuie sa stii,nu trebuie sa cunosti toate astea!
   În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri...fiara mea s-a ingrasat intr-atit ca abia de mai poate a se misca.Unul din gindul cel mai "grasun" a fost (si au ramas resturi) unul carea privea direct viata...care o cerceta prin si cu ajutorul curiozitatatilor,era acel "ce e ,cum e..viata?..e posibil de influentat acest cronologic spatial dement?"Dar sa vezi ca bestia amintita mi-a adus la cunostinta cum ca s-ar necesita de ,macar una scurta, o dieta.Astfel am inteles,acceptind cererea gurmandei,ca daca vrei sa intelegi viata,inca din start trebuie sa-ti fie invatatura si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale :Nu ai dreptul la nimic si NIMENI nu-ti este DATOR cu NIMIC,nici societatea...nici natura.Daca le ceri fericirea...esti un prost;iar daca te crezi nedreptatit pentru-ca nu ti-o dau,esti inca si mai prost..(cum e atunci... cind vrei ??)
   Si nu exista balanta pentru cintarirea sentimentelor.Se spune ca in dragoste,intotdeauna,dai mai mult decit primesti sau,poate,e invers?Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de-a-si satisface placerile mondene , ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este,oare,o dovada suprema de dragoste,sau de nesfirsita incredere,sau de copilareasca naivitate,sau,pur si simplu,de nesabuinta?Astazi,in timpul unei ore,primesc un dar,un cadou considerabil,colega de banca-mi oferea sa citesc o mica mare experienta...ceva foarte asemanator cu :"Un ucenic se intreba mereu..| sa nu exista oare intrebare la care Invatatorul sa nu poata raspunde ?|.Manat fiind de aceasta intrebare,ucenicul merge in cimp unde prinde un fluture foarte frumos,isi cauta Invatatorul si-l intreaba..."Ce fel de fluture am in maini...mort sau viu?"fiind gata sa sacrifice,de era necesar,viata fluturului...doar sa obtina si el o data adevarul,Invatatorul i-a raspuns:"Totul este in mainile tale"".Si stau de incerc sa ma gindesc...sa estimez...care ar fi eroarea relativa,sa fie oare mare!?Insa,cred,omul si destinul acestuia reprezinta ceva inseparabil,se provoaca si se creeaza reciproc,la fel ca si cimpul electromagnetic...deci,care-i eroarea acelei invataturi (stiu ce-o sa-mi spui amice..ca o iau prea la general,ca trebuie fragmentat,asta ajuta la percepere si perceptie,dar..!)..?Dar,incet .. incet imi amputez acest semn de intrebare format ca un calus pe gindul fracturat de privirile de piatra ale stropului de ratiune,botului de neuroni ce l-am primit de la Dumnezeu (!).Dar sa revin la ce tindeam sa mentionez,spuneam ca sentimentele nu pot fi balansate sau cintarite..dar la ce bun sa fie,sa dovedesti ca esti smecher si poti reflecta sentimente,sau ca poti sa tipi lumii intregi ca esti atent la ce-ti spune vorbaretul suflet..da?Si bine ca e asa,bine ca nu se pot cintari..dc?,pai ..inainte de orice,dragostea este ascultare in tacere.A iubi inseamna a contempla.Si,fii sigur,va veni ora cind nu vei mai cere nimic.Nici buzele,nici zimbetul,nici bratul dragastos,nici rasuflarea prezentei sale.Iti va fi suficient ca ea doar sa existe..(o sa ma intrebi cine "ea" da,la cine ma refer?pai...sa lasam pentru toate "ea" posibile ).
   Uite asa,e ora  2 si sapte minute,iar eu ma stradui sa gauresc oceanul.Citind..o sa te intrebi ce am vrut totusi sa spun...nu te chinui,nu o sa reusesti,asta e  strigatul meu..unul far` de ecou,redus la sunete simple,pentru unii,iar pentru altii-la formele unor adevarate sonate (in dependenta de"genurile de muzica" apreciate).
   Natura vine in ajutorul celor parasiti,mereu asa a facut.Acolo unde totul lipseste,ea se daruie intreaga,inflorind si reinverzind sub toate prabusirile.Ea are iedera pentru pietre..si dragoste,pentru oameni.Dar,atent,daca iubirea ta nu are sperante sa fie primita,dator esti sa taci.Daca iubirea ta nu este primite si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte -aceasta fiind rasplata fidelitatii tale,mai mult sau mai putin-si daca nu ai putere sufleteasca de a tacea,atunci cauta sa te vindeci,daca dai peste vreun medic bun in asa ceva.Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii.Iubirea care se roaga este ea frumoasa ,dar daca ajunge  sa implore ..ajunge dragoste de sluga.

    (P.S. In fiece an trecem nepasatori pe linga ziua mortii noastre,de data asta insa,oprindu-te aici,la acest morman de cuvinte,acest mormant de ochi...vei zabovi citeva clipe,si vei intelege si tu ca,in fond,duhoarea acceptata de toti se va numi (daca deja nu o si face) parfum...ai grija deci prietene cu ce-ti hranesti ochii...caci anume ei te hranesc pe interior !)