Nucul

Era atâta lumină sub tine,
nucule de aur,
era atâta îndurerare de clară lumină,
că nu-mi trebuia alt soare
mai adevărat.
Prin lemnul tău
cel demult bătrân
pana de graur trecea
plină de zbor,
anii numărându-ți-i
inel după inel.
              ***
... Adorm
și mai aud
în temelia casei,
în urechile inimii uitate în pereții ei,
rădăcinile tale lucrând
pentru pacea acestui pământ.