Despre Tata

De brațele tale ca de vechii hăragi
Via își prinde degetele moi,
Să-mi povestești, mi-e dor, de ce taci
Cu palmele greu adunate sub ploi !?
               *****
Adormite-s cuvintele, uitate, știute,
Tăcerea freamătă adânc, cărunt.
Zile în șir nu mai vrea să te-asculte
Verdele-acesta sălbatic și crud.
                *****
Lumina veșminte de lună îți toarce,
Alunecă amurgul pe văi, obosit.
Să-mi povestești, aș vrea, vezi ... poama se coace
Iar frunza în toamnă coboară smerit.
                *****
Să-mi povestești, aș vrea, despre vechii hăragi,
Despre palmele greu adunate sub ploi,
Despre brațele tale , pe care, dragi,
Via le cuprinde cu degete moi.