Mama mea și-a tuturor ...

Și te saturi de lumină,
Și ți-i somnul călător,
Mamă blândă, mamă lină,
Mama mea și-a tuturor.
                 *****
Și cu var ți-e dat pe umeri,
Și cu rouă – pe vederi,
Vin cucuoare să le numeri,
Să le ierți de primăveri.
                 *****
Și te scuturi de lumină
Ca de murmur – un izvor,
Mamă bună, mamă lină,
Mama mea și-a tuturor.

Statornicie

http://www.youtube.com/watch?v=6iliU60nTZY

Trăim între furtuni, între furtuni și-mi pare
Că am ieșit din liniști ca pasărea din ou,
Purtați în nesfîrșire de-o apă zburătoare,
Ce scade și se pierde și-adaugă din nou.
                   *****
Trăim între furtuni, în toiul vijeliei
E fiecare tunet al cerului trimis,
Să ne încerce teama cu frigul măreției
Și îndrăzneala – cu al lumilor abis.
                    *****
Trăim între furtuni, dar înfruntând ispita
Ascuns de dulcea vatră, cu ea să-mbătrânesc,
Ne bucurăm ca pruncii când se alintă pita
În boabe sunătoare pe-ogorul românesc.
                   *****
Ne împlinim viața pe vreme luminoasă,
Știm rosturi, adevăruri,
                                    dar, parcă nu le-am ști.
Trăim între furtuni, aici făcu-ne-am casă
Și n-avem gând nici voie de a o părăsi.

Despre Tata

De brațele tale ca de vechii hăragi
Via își prinde degetele moi,
Să-mi povestești, mi-e dor, de ce taci
Cu palmele greu adunate sub ploi !?
               *****
Adormite-s cuvintele, uitate, știute,
Tăcerea freamătă adânc, cărunt.
Zile în șir nu mai vrea să te-asculte
Verdele-acesta sălbatic și crud.
                *****
Lumina veșminte de lună îți toarce,
Alunecă amurgul pe văi, obosit.
Să-mi povestești, aș vrea, vezi ... poama se coace
Iar frunza în toamnă coboară smerit.
                *****
Să-mi povestești, aș vrea, despre vechii hăragi,
Despre palmele greu adunate sub ploi,
Despre brațele tale , pe care, dragi,
Via le cuprinde cu degete moi. 

Când dragostea se naște iarna

În palmele tale fulgi o să cadă,
Toamna, privește, s-a stins.
Și eu te-am visat, alergai prin zăpadă
Cu părul alb, nins.
                *****
Cu genele albe, cu genele ninse,
Erai unica caldă din ierni,
Sălcii aprinse, le mai ții oare minte
Pe malul zilei de ieri.
                 *****
Păsări departe, drumuri lungi,
Frunze iubite de noi...
Dusă e toamna și n-o mai ajungi
Și n-o mai aduci înapoi.
                  *****
Stinsă e toamna sub sălcii bătrâne,
Ploaie și vânt la amiezi,
Hai, draga mea, să trăim până mîine,
Hai să trăim în zăpezi.

Îndemn

Eu vă iubesc în legea mea
Și tot asemenea vă vând.
Să nu-mi dea cerul altă stea,
Credeți-mă așa cum sânt.
            ****
În casa voastră cald și bine,
În vatră focul arde sfânt,
Nu vă uitați chioriș la mine,
Credeți-mă așa cum sânt.
            ****
Sălășluind în astă viață,
Copil rămân lângă Pământ,
Afară ninge și îngheață,
Primiți-mă așa cum sânt.
           ****
Să nu-mi dea cerul altă stea,
Nici alt însemn pentru cuvânt,
Eu vă iubesc în legea mea,
Iubiți-mă așa cum sânt.

Rece

Cald, obrazul  tău atinge
Rece aripă de fulgi,
Altă iarnă prinde a ninge
Peste-ale tale plete lungi.
                  *****
Nu te du`, nici nu mă lasă
Într-un alb oftat de nuci,
Parcă-ai legăna mătase,
Când răsai ori când te duci.
                    *****
Parcă depeni o poveste
Într-al vorbei tale rost:
Înainte mult mai este,
Înapoi e tot ce-a fost!
                    *****
Luneci singură, frumoasă,
Parcă vii, parcă te duci,
Nu te du, nici nu mă lasă
Într-un alb oftat de nuci.

Miros de suflet

Aroma florii aceste – miere
                                 pentru doar o albină,
Cu roua odată pleacă, pe unde-a venit:
Tot mai departe, tot mai senină,
Tot mai aprape de asfințit.
               *****
Ascunsă ochilor, mâinilor negăsită
Drăgostos mângâiată
                                de-mbrățișate tulpini,
Pulberia florii ascultă smerită
Soarele roș, coborând în ciorchini.
                 *****
Aroma florii, iubita mea adormindă,
Aducătoare de rod și de calde ninsori ...
Prin suflete-albastre iarăși colindă
O noapte de lacrimi, o noapte de sori.