Sunt un pictor. Si, desi nu stiu a tine un creion sau o pensula corect, desi nu ma descurc, cel putin aproape deloc, atunci cind vine vorba de a dona unei foi de hirtie linii perfect trasate, cercuri bine arcuite, fete unse cu diferite dispozitii, sunt mut in limba grafica, nu sunt in stare de a obtine o compozitie cu forme, culori, desene..si desi nu pot opri valul clipei cu ajutorul unei suprafete si al unui carbune, eu totusi sunt un pictor.Paradoxal o fi fiind el insa ridicol...nicidecum!Dar sa va narez deci cum pictez..Atit pe cit pictura este un fel de a tine un jurnal, ma necesit de timp si evenimente. Odata primit timpul, ma apuc de prepararea evenimentelor.E complicat procesul, foarte complicat.Caut oameni, spatii si carti nescrise- imi caut viata.
Iar dupa ce dau de o carte nescrisa , o rasfoiesc din scoarta-n scoarta, inchid ochii, rasfoiesc in mine in cautare de culori si ma apuc de-o pictez.Apoi, de e sa dau peste o carte scrisa , imi gasesc in ea amintirile, lucruri deja citite in cartile nescrise.Si sunt amintiri cu suflet fiindca-s nascute din suflete.Amintiri ce nasc, pe voinicii umeri ai timpului, nostalgii.Apoi, dupa finisarea pregatirii machetului unui eveniment, imi iau praful de timp in maini, pun sufletul sub actiuni ale presiunii de scurg din el culori, iau pensula dragostei, si nu una oarecare, cina una produs exclusiv a "RESPECT S.R.L" in fabrica "Din Muntii Inimii", si ma apuc de treaba, vinzind impresia ca chiar stiu ce fac.Pot trece secunde in sir, pot trece minute cind stau de privesc albul initial, dar timpul ma ia de mina, mina ma ia de pensula iar pensula, din initiativa nu atit de straina ei, se impotmoleste in culori-incep deci, ma apuc de pictat!
Azi, de dimineata, mi-am pictat tavanul cu verde, verdele ochilor mei, apoi aproape imediat, mi-am pictat fata cu un zimbet (Incepeam, din nou, sa fug dupa viata.Planuisem ceva.Asta era motivul zimbetului).Apoi drept pinza mi-a servit ograda, am pictat-o cu un pom nou, a fost o pictura concomitent pe doua suprafete: am pictat , in scoarta terestra, radacini iar la suprafata ei, restul componentelor pomului.A urmat ceea ce tii acum in bataia ochilor, acest mic indemn al inimii, pe care l-am pictat cu idei.Ultima mea pictura este una la care inca lucrez; pictez prezenta mea aici, acum, caci cele mai importante lucruri in viata nu sunt lucruri ci esente, mirosuri ale fumului existential, detectate cu nasul sufletului.Dar, dupa cum va spun, pictez enorm de mult si nu astept siguranta pentru a face ceva fiindca, de-as accepta asteptarea, este foarte posibil sa nu fac mare lucru niciodata fiindca-s un ratacitor cu sufletul in nebuna goana-a necuprinsului, esenta intre esente: punct si doar un pic sedentar, atit cit sa-mi visez destinul, doar atit...cit sa visez ca pictez.Iar daca pina aici nu am fost indeajuns de convingator in ciudatenia mea, o sa mai adaug o ocupatie preferata;Sunt colectionar, colectionez diferite chestii, ba iubiri esuate,ba lovituri in stomacul social si personal, ba coate-n coastele existentei.Da. Sunt colectionar de timp, string crimpeie din cadrane de ceasuri:Iar azi adaug multe la "eu", adaug si la muzeu (unul deja neincapator de picturi si amintiri), adaug si la colectie...
P.S. Si fuge moartea cu viata dupa ea si atit fuge, de la inceput de timp, ca nu se stie care a fost prima.Dar putin imi mai pasa azi de asta, ce-mi pasa azi e ca viata-i plina de frumuseti iar eu, sunt un pictor ...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu