Si mai am de trait.Mai trebuie sa ating un viitor cind toate afacerile-mi vor prospera, toti prietenii imi vor fi adevarati si fericirea-mi va fi garantata!
Cind mainile-ti cad...de greutate.Nu de a lor greutate.Cauza este multimea de probleme.Cind inima-i mai transparenta ca un gard din plasa...doar fibre si nimic mai mult, si totusi,cind inima plinge prin ochi iar ochii varsa in inima lacrimi.Cind tot ce vrei mai mult este sa fii mare si puternic,ca sa poti trai inconjurat de ei,sau mic si necunoscut, ca sa poti trai, iar, de ei inconjurat; atunci nu ai multe de facut, atunci la tot renunti si intelegi ca adevaratele dureri dor pe interior, si nu lezeaza mindria de baiat sau fata, lezeaza insasi existenta si energia,(stropul), din tine.
Era la masa, pregatea sa inceapa ziarul a-l citi.Auzi usa de la intrare deschizindu-se cu energica hotarire.Se deschise si usa urmatoare, aparu in fata lui o fantoma, parca din cosmarurile din copilarie desprinsa: "Îl bat, e la brutarie...au sunat de acolo, au zis ca-l bat ."Plingea parca ar fi fost gradinaru care-si hidrateaza gradina.Era de parca plingeau si hainele pe ea, de parca plingeau si usile deschise si ramase cascate la veste,de parca plingeau toate si plingeam toti.N-a asteptat o a doua chemare, porni spre usa ca un apucat, ea-l striga: "Unde pleci, ce faci, te vor bate si pe tine..unde te duci...??"O auzeam, asa bine o auzeam dar nu intelegeam nimic, nu percepeam nimic.M-am intors si i-am strigat: "telefonu, e pe masa, da-mi telefonul".Raspuns fu executarea cerintei, porni nebun spre brutarie.Ajuns la portita, picioarele-si amintira ca-s desculte.Reveni de-si lua in picioare incaltarile de vara.A doua pornire fu si cea din urma.Privea ceru.Asa era de senin.Coroana lunii atirna de crestetul imaginii din ochii sai.Se ruga de parca insasi Luna ar fi fost Dumnezeu.Pe drum isi aminti ca ar putea ajunge mai repede.Alergase intr-un ritm nebun, dar simtea ca nu ajungea atit.Scoase din alergare telefonu:
-"Ajuta-ma, te rog, ajuta-ma".- "Dar ce s-a intimplat, alergi..incotro alergi, de ce alergi?".
-"La brutarie, urgent trebuie la brutarie sa ajung, alerg intr-acolo, o sa ajung curind pe linga tine, scoate masina, te rog, repede trebuie sa ajung" .
-"Sigur...sa vad cheile".
In citeva secunde, sau poate minute, nu mai era in stare sa analizeze pozitiile in timp, fu la brutarie, isi depasise prietenul pe care-l suna, intrebind unde este, de ce inca nu a ajuns la el.
-"La brutarie, aproape am ajuns"...!
-"Vin acolo, asteapta, nu fa prostii, eu acum sosesc".
Cind a ajuns era prea tirziu.Totul se consumase deja.Imaginea care-l lovira instantaneu a fost deloc crutatoarea.Ii venea sa tipe, sa urle de durere, desi singerind era el.Sa-si ia lumea-n cap si sa se duc, sa se duc fara a opri..continuu mers sa faca.Era tot de rosu .Frumoasa scurta pe care, doua saptamini in urma i-o propunea in dar (dar pe care il refuzase, se simteam aiurea..si asa primise destule de la el, intr-o perioada relativ scurta) era plina de singe.Incaltarile albe erau de rosu si ele, tradind prin culoare o scena groaznica. "Îl batuse deci, telefonu nu fuse o alarma falsa".Nu stia ce sa faca, Il strinse cu amindoua miinile, il privea cu ochii plingind. Simtea si cerul cum il durea, trimetea vinturi fugare..ii amestecau durerile; Doamne ..ce tare stie sa doara durerea.Lacrimile bateau din ce in ce mai tare ...la intrebarea silabisinda ca a unui posesor de deficiente in vorbire, ce s-e intimplase, primise raspuns,ii zise cu un glas care trada rusine (stia ca exemplu trebuia sa-mi fie), glas inecat in lacrimi..a plinge incepuse de cum ma vazuse, ii raspunse, punind miinele pe umerii lui: "m-au batut".Era prima data cind vedeam cum singereaza sufletul...!
Si cum se poate oare de mai reactionat in asemenea situatii, cum sa mai fii !? Atunci cind pare a fi totul nu foarte bine dar nici rau, atunci cind totul arata bine si pare a fi la fel, cind lasi sa se usuce la soarele linistii toate hainele sufletului, tocmai atunci vine furtuna si-ti arunca pe jos hainele, impunindu-te sa le speli, din nou, in lacrimi. Parea ca e totul bine, pareau a se ordona toate de parca strunite erau inca inainte de a aparea. Dar totul s-a prabusit cind uitase cu totul gustul ruinei si mirosul de praf. Se trezise atunci cind omul care...iubit fiind, apreciat fiind...a adus in viata lui nu ploaia care spala dar nourii si atmosfera de dinaintea furtunii..care sperie si doare simturile. Ei si...il luase prin surprindere, nu se astepta..nu de la ei..nu din directia aceea astepta iarna. Dar , se pare, ea vine din toate partile odata. Da. I-au batut sufletul, toti i l-au batut..a incercat el, ce-i drept, sa-l protejeze..dar in zadar.Ce folos ca-si sunase sentimentul de respect...de-l rugase sa-l transporte la inima..acea brutarie a sufletului, ce folos ca lua la fuga toate amintirile, vechi si noi, legate de oameni..nu ajutara cu nimic. Da`, camasa sufletului oricum se patase deja de singe, o stropise singele ranii provocate de aceeasi ei..si ciupicii fiintei erau de rosu..dar era rosul rusinii de data asta. Ii era lui rusine, pentru toti ei ( inca o data, un rusinos exegerat).Si asa mi-i de dor...asa tare uneori tinjesc. Ma uit ultima vreme la mine, caut sa fug inaintea mea si sa ma privesc din fata, apoi raman in spate..mersul sa mi-l vad..si tot asa procedez si cu profilul...caut sa ma vad...;si ca spuneam ca ma uit la mine ultima vreme...pai , m-a calcat ..m-a calcat tare situatia-n picioare. Si eu ma consideram luptator, mizam pe " a fi" al meu...fii frate cuminte si cu minte ca de sarit pe celalalt mal oricum nu o sa reusesti. Da, nu e neaparat interesant sa reincepi a construi castelul de chibrituri doborit de curentii provocati de-un trecator(oare) dar, asta e..si sa ma conformez va trebui...incep de la un zero, e unul mic...dar are valoare mare, in prag de Craciun s-a nascut.Capul sus Nellule...ne asteapta viitorul , iar partea buna a lui..ne asteapta un viitor nou , un altu celui prevazut :) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu