Cind esti trist...iti vine sa dormi si sa uiti.Iti vine sa-ti culci capul pe bratele altcuiva,cineva care te iubeste sau...daca esti singur si n-ai pe nimeni,sa ti-l culci pe palmele tale .Da.Iti vine sa dormi cind esti trist.Si sa uiti ..Dar cind te trezesti? Iar esti trist si nu mai poti sa dormi din nou..
"Spune intodeauna ce simti si fa ceea ce gindesti"...asta,cred, e propozitia ce-mi tipa-n urechile tendintei,mai ales ultima vreme..!Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te voi vedea (dormind) te-as imbratisa foarte strins si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te-as vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si... te-as chema inapoi,sa-ti dau mai multe.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind voi auzi vocea ta ,as inregistra fiecare din cuvintele tale pentru a le putea asculta o data..si inca o data,pina la infinit.Daca as sti ca acestea ar fi ultimele clipe in care te-as vedea,as spune "te iubesc" si nu mi-as mai asuma,in mod prostesc,gindul ca..nu trebuie sa stii,nu trebuie sa cunosti toate astea!
În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri...fiara mea s-a ingrasat intr-atit ca abia de mai poate a se misca.Unul din gindul cel mai "grasun" a fost (si au ramas resturi) unul carea privea direct viata...care o cerceta prin si cu ajutorul curiozitatatilor,era acel "ce e ,cum e..viata?..e posibil de influentat acest cronologic spatial dement?"Dar sa vezi ca bestia amintita mi-a adus la cunostinta cum ca s-ar necesita de ,macar una scurta, o dieta.Astfel am inteles,acceptind cererea gurmandei,ca daca vrei sa intelegi viata,inca din start trebuie sa-ti fie invatatura si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale :Nu ai dreptul la nimic si NIMENI nu-ti este DATOR cu NIMIC,nici societatea...nici natura.Daca le ceri fericirea...esti un prost;iar daca te crezi nedreptatit pentru-ca nu ti-o dau,esti inca si mai prost..(cum e atunci... cind vrei ??)
Si nu exista balanta pentru cintarirea sentimentelor.Se spune ca in dragoste,intotdeauna,dai mai mult decit primesti sau,poate,e invers?Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de-a-si satisface placerile mondene , ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este,oare,o dovada suprema de dragoste,sau de nesfirsita incredere,sau de copilareasca naivitate,sau,pur si simplu,de nesabuinta?Astazi,in timpul unei ore,primesc un dar,un cadou considerabil,colega de banca-mi oferea sa citesc o mica mare experienta...ceva foarte asemanator cu :"Un ucenic se intreba mereu..| sa nu exista oare intrebare la care Invatatorul sa nu poata raspunde ?|.Manat fiind de aceasta intrebare,ucenicul merge in cimp unde prinde un fluture foarte frumos,isi cauta Invatatorul si-l intreaba..."Ce fel de fluture am in maini...mort sau viu?"fiind gata sa sacrifice,de era necesar,viata fluturului...doar sa obtina si el o data adevarul,Invatatorul i-a raspuns:"Totul este in mainile tale"".Si stau de incerc sa ma gindesc...sa estimez...care ar fi eroarea relativa,sa fie oare mare!?Insa,cred,omul si destinul acestuia reprezinta ceva inseparabil,se provoaca si se creeaza reciproc,la fel ca si cimpul electromagnetic...deci,care-i eroarea acelei invataturi (stiu ce-o sa-mi spui amice..ca o iau prea la general,ca trebuie fragmentat,asta ajuta la percepere si perceptie,dar..!)..?Dar,incet .. incet imi amputez acest semn de intrebare format ca un calus pe gindul fracturat de privirile de piatra ale stropului de ratiune,botului de neuroni ce l-am primit de la Dumnezeu (!).Dar sa revin la ce tindeam sa mentionez,spuneam ca sentimentele nu pot fi balansate sau cintarite..dar la ce bun sa fie,sa dovedesti ca esti smecher si poti reflecta sentimente,sau ca poti sa tipi lumii intregi ca esti atent la ce-ti spune vorbaretul suflet..da?Si bine ca e asa,bine ca nu se pot cintari..dc?,pai ..inainte de orice,dragostea este ascultare in tacere.A iubi inseamna a contempla.Si,fii sigur,va veni ora cind nu vei mai cere nimic.Nici buzele,nici zimbetul,nici bratul dragastos,nici rasuflarea prezentei sale.Iti va fi suficient ca ea doar sa existe..(o sa ma intrebi cine "ea" da,la cine ma refer?pai...sa lasam pentru toate "ea" posibile ).
Uite asa,e ora 2 si sapte minute,iar eu ma stradui sa gauresc oceanul.Citind..o sa te intrebi ce am vrut totusi sa spun...nu te chinui,nu o sa reusesti,asta e strigatul meu..unul far` de ecou,redus la sunete simple,pentru unii,iar pentru altii-la formele unor adevarate sonate (in dependenta de"genurile de muzica" apreciate).
Natura vine in ajutorul celor parasiti,mereu asa a facut.Acolo unde totul lipseste,ea se daruie intreaga,inflorind si reinverzind sub toate prabusirile.Ea are iedera pentru pietre..si dragoste,pentru oameni.Dar,atent,daca iubirea ta nu are sperante sa fie primita,dator esti sa taci.Daca iubirea ta nu este primite si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte -aceasta fiind rasplata fidelitatii tale,mai mult sau mai putin-si daca nu ai putere sufleteasca de a tacea,atunci cauta sa te vindeci,daca dai peste vreun medic bun in asa ceva.Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii.Iubirea care se roaga este ea frumoasa ,dar daca ajunge sa implore ..ajunge dragoste de sluga.
"Spune intodeauna ce simti si fa ceea ce gindesti"...asta,cred, e propozitia ce-mi tipa-n urechile tendintei,mai ales ultima vreme..!Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te voi vedea (dormind) te-as imbratisa foarte strins si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te-as vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si... te-as chema inapoi,sa-ti dau mai multe.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind voi auzi vocea ta ,as inregistra fiecare din cuvintele tale pentru a le putea asculta o data..si inca o data,pina la infinit.Daca as sti ca acestea ar fi ultimele clipe in care te-as vedea,as spune "te iubesc" si nu mi-as mai asuma,in mod prostesc,gindul ca..nu trebuie sa stii,nu trebuie sa cunosti toate astea!
În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri...fiara mea s-a ingrasat intr-atit ca abia de mai poate a se misca.Unul din gindul cel mai "grasun" a fost (si au ramas resturi) unul carea privea direct viata...care o cerceta prin si cu ajutorul curiozitatatilor,era acel "ce e ,cum e..viata?..e posibil de influentat acest cronologic spatial dement?"Dar sa vezi ca bestia amintita mi-a adus la cunostinta cum ca s-ar necesita de ,macar una scurta, o dieta.Astfel am inteles,acceptind cererea gurmandei,ca daca vrei sa intelegi viata,inca din start trebuie sa-ti fie invatatura si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale :Nu ai dreptul la nimic si NIMENI nu-ti este DATOR cu NIMIC,nici societatea...nici natura.Daca le ceri fericirea...esti un prost;iar daca te crezi nedreptatit pentru-ca nu ti-o dau,esti inca si mai prost..(cum e atunci... cind vrei ??)
Si nu exista balanta pentru cintarirea sentimentelor.Se spune ca in dragoste,intotdeauna,dai mai mult decit primesti sau,poate,e invers?Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de-a-si satisface placerile mondene , ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este,oare,o dovada suprema de dragoste,sau de nesfirsita incredere,sau de copilareasca naivitate,sau,pur si simplu,de nesabuinta?Astazi,in timpul unei ore,primesc un dar,un cadou considerabil,colega de banca-mi oferea sa citesc o mica mare experienta...ceva foarte asemanator cu :"Un ucenic se intreba mereu..| sa nu exista oare intrebare la care Invatatorul sa nu poata raspunde ?|.Manat fiind de aceasta intrebare,ucenicul merge in cimp unde prinde un fluture foarte frumos,isi cauta Invatatorul si-l intreaba..."Ce fel de fluture am in maini...mort sau viu?"fiind gata sa sacrifice,de era necesar,viata fluturului...doar sa obtina si el o data adevarul,Invatatorul i-a raspuns:"Totul este in mainile tale"".Si stau de incerc sa ma gindesc...sa estimez...care ar fi eroarea relativa,sa fie oare mare!?Insa,cred,omul si destinul acestuia reprezinta ceva inseparabil,se provoaca si se creeaza reciproc,la fel ca si cimpul electromagnetic...deci,care-i eroarea acelei invataturi (stiu ce-o sa-mi spui amice..ca o iau prea la general,ca trebuie fragmentat,asta ajuta la percepere si perceptie,dar..!)..?Dar,incet .. incet imi amputez acest semn de intrebare format ca un calus pe gindul fracturat de privirile de piatra ale stropului de ratiune,botului de neuroni ce l-am primit de la Dumnezeu (!).Dar sa revin la ce tindeam sa mentionez,spuneam ca sentimentele nu pot fi balansate sau cintarite..dar la ce bun sa fie,sa dovedesti ca esti smecher si poti reflecta sentimente,sau ca poti sa tipi lumii intregi ca esti atent la ce-ti spune vorbaretul suflet..da?Si bine ca e asa,bine ca nu se pot cintari..dc?,pai ..inainte de orice,dragostea este ascultare in tacere.A iubi inseamna a contempla.Si,fii sigur,va veni ora cind nu vei mai cere nimic.Nici buzele,nici zimbetul,nici bratul dragastos,nici rasuflarea prezentei sale.Iti va fi suficient ca ea doar sa existe..(o sa ma intrebi cine "ea" da,la cine ma refer?pai...sa lasam pentru toate "ea" posibile ).
Uite asa,e ora 2 si sapte minute,iar eu ma stradui sa gauresc oceanul.Citind..o sa te intrebi ce am vrut totusi sa spun...nu te chinui,nu o sa reusesti,asta e strigatul meu..unul far` de ecou,redus la sunete simple,pentru unii,iar pentru altii-la formele unor adevarate sonate (in dependenta de"genurile de muzica" apreciate).
Natura vine in ajutorul celor parasiti,mereu asa a facut.Acolo unde totul lipseste,ea se daruie intreaga,inflorind si reinverzind sub toate prabusirile.Ea are iedera pentru pietre..si dragoste,pentru oameni.Dar,atent,daca iubirea ta nu are sperante sa fie primita,dator esti sa taci.Daca iubirea ta nu este primite si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte -aceasta fiind rasplata fidelitatii tale,mai mult sau mai putin-si daca nu ai putere sufleteasca de a tacea,atunci cauta sa te vindeci,daca dai peste vreun medic bun in asa ceva.Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii.Iubirea care se roaga este ea frumoasa ,dar daca ajunge sa implore ..ajunge dragoste de sluga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu