Refuz,refuz in totalitate sa cred ca pot trece prin viata fara sa ucid un vis,o floare,o speranta sau o dragoste nevinovata.M-as sinucide daca mi-as da seama cit sunt de crud.Zilnic,iluziile musca din mine cite o farima de suflet,pina cind il mistuie aproape de tot.Atunci,fulgerat de adevar,constat cu uimire ca,far` de suflet,nici moartea nu are nevoie de mine,ca far` de tine eu nu ma necesit.
Nu putem vedea toti,toti cei 6,5 miliarde de oameni, cerul ca un astronom,pamintul ca un geolog,florile ca pe un botanist,nourii ca un meteorolog,pasarile ca si un zoolog.Trebuie,probabil, sa existe pe lume si diletanti,a caror singura specialitate e melancolia.Si ,evident, eu fac parte din ei.
Nu urmaresc aici,in micutul meu ravas,decit sa-ti impartasesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii(si ar mai fi ceva),de la viata,si anume ca iubirea nu vine,nu pleaca, se gaseste dar nu se cauta,ca iubirea este ceva viu si creste..creste pina haaat departe !
Atunci cind inima,dezlantuita si inlantuita de mii de ori in acelasi moment,primeste valuri de singe mai calde,mai navalnice decit in oricare alta clipa a vietii si le trimite in vene cu o putere neobisnuita,cind in minte se zbat ideile cele mai contradictorii si totusi un gind se ridica peste toate....un gind detectiv,chinuitor,pradator de liniste,gindul cu cele mai multe si profunde ramificatii- " O iubesc!",atunci eu traiesc,in rest,pur si simplu- exist.
Nu stiu ce vei vedea sau vei dori sa vezi in aceste rinduri care au drept menire..defapt(cum spuneam si mai sus..dar accentuez pentru a conferi importanta) sa-ti aduca la cunostinta adincile plecaciuni ale unei sincere inimi (dar...aceste runduri raminu-vor nevazute de tine),nu sunt sigur de ce mai scriu,poate pentru a impartasi cu neauzitul nevazut,dar sunt ferm convins ca e imposibil sa stai in fata unui dusman de genul: natura, dragoste, dor...
Atit pe cit,in lumea in care traiesc,normalul nu prea are sanse reale de afirmare,decizia mea de a scrie poate fi considerata una nu cu mult mai prosteasca decit prevede legea.Am devenit o umbra,totul un gind si-o iubire,nu stiu ce fac chiar si atunci cind fac,nu vad nici macar imaginile reflectate de jocul razelor asupra Terrei,ma inec in iluzii,ma pierd in vise,exist doar ca forma,in rest...pur si simplu...."sunt".Te rog (stiu ca o fac des),nu cumva sa crezi ca incerc sa ma pling de viata,de asemenea neghiobie n-as fi nici macar eu in stare insa...de-ai fi in locul meu macar citeva clipe ..ai intelege (si de ce sunt nevoit sa musc din cuvintul asta!?),poate,ce simt si ce sunt eu acum,cind lipsa ta-mi zimbeste rautacios.Sunt ginduri care,de la plecarea ta,au inghetat in mine,iar acum incep sa se topeasca.
Viitorul nu poate fi sters din trecut,singura cale de a reduce regretul raminind a fi valorificarea rationala a prezentului.
Sa stii ca..asa cum mereu este...jocul de cuvinte-mi serveste drept scut..asa ca..o sa fiu ceva mai concis,pt a intelege cit mai bine ce doream a-ti sopti ..dar sa asculti cu sufletul..de vrei sa auzi ..!
Nu putem vedea toti,toti cei 6,5 miliarde de oameni, cerul ca un astronom,pamintul ca un geolog,florile ca pe un botanist,nourii ca un meteorolog,pasarile ca si un zoolog.Trebuie,probabil, sa existe pe lume si diletanti,a caror singura specialitate e melancolia.Si ,evident, eu fac parte din ei.
Nu urmaresc aici,in micutul meu ravas,decit sa-ti impartasesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii(si ar mai fi ceva),de la viata,si anume ca iubirea nu vine,nu pleaca, se gaseste dar nu se cauta,ca iubirea este ceva viu si creste..creste pina haaat departe !
Atunci cind inima,dezlantuita si inlantuita de mii de ori in acelasi moment,primeste valuri de singe mai calde,mai navalnice decit in oricare alta clipa a vietii si le trimite in vene cu o putere neobisnuita,cind in minte se zbat ideile cele mai contradictorii si totusi un gind se ridica peste toate....un gind detectiv,chinuitor,pradator de liniste,gindul cu cele mai multe si profunde ramificatii- " O iubesc!",atunci eu traiesc,in rest,pur si simplu- exist.
Nu stiu ce vei vedea sau vei dori sa vezi in aceste rinduri care au drept menire..defapt(cum spuneam si mai sus..dar accentuez pentru a conferi importanta) sa-ti aduca la cunostinta adincile plecaciuni ale unei sincere inimi (dar...aceste runduri raminu-vor nevazute de tine),nu sunt sigur de ce mai scriu,poate pentru a impartasi cu neauzitul nevazut,dar sunt ferm convins ca e imposibil sa stai in fata unui dusman de genul: natura, dragoste, dor...
Atit pe cit,in lumea in care traiesc,normalul nu prea are sanse reale de afirmare,decizia mea de a scrie poate fi considerata una nu cu mult mai prosteasca decit prevede legea.Am devenit o umbra,totul un gind si-o iubire,nu stiu ce fac chiar si atunci cind fac,nu vad nici macar imaginile reflectate de jocul razelor asupra Terrei,ma inec in iluzii,ma pierd in vise,exist doar ca forma,in rest...pur si simplu...."sunt".Te rog (stiu ca o fac des),nu cumva sa crezi ca incerc sa ma pling de viata,de asemenea neghiobie n-as fi nici macar eu in stare insa...de-ai fi in locul meu macar citeva clipe ..ai intelege (si de ce sunt nevoit sa musc din cuvintul asta!?),poate,ce simt si ce sunt eu acum,cind lipsa ta-mi zimbeste rautacios.Sunt ginduri care,de la plecarea ta,au inghetat in mine,iar acum incep sa se topeasca.
Viitorul nu poate fi sters din trecut,singura cale de a reduce regretul raminind a fi valorificarea rationala a prezentului.
Sa stii ca..asa cum mereu este...jocul de cuvinte-mi serveste drept scut..asa ca..o sa fiu ceva mai concis,pt a intelege cit mai bine ce doream a-ti sopti ..dar sa asculti cu sufletul..de vrei sa auzi ..!
Este noapte, tarziu. Peste sat s-a asternut o liniste deplina. Este un cer senin, plin de stele. Privesc pe fereastra, admirand jocul luminilor de pe strada. Insa, gandul imi zboara departe, la noi... Inchid ochii si-mi imaginez ca esti langa mine. Parca iti simt si imbratisarea...una ca geamana cu cea dintii, si parfumul. Ma cutremur! Un fior placut imi strabate intreg corpul. Ascult muzica pe care o ascultasem impreuna si ..din nou, gandul imi zboara la tine. Iti simt prezenta chiar si cand nu esti langa mine, fiindca esti o parte din mine. Te chem cu gandul. Astept sa vii...Vino, tu, aleasa inimii mele(uneori ma gindesc..o Doamne!..cit trebuie sa te doara piciorusele,la cit de mult alergi prin gindurile si inima mea..prin mine)! Vino cu al tau superb suras, cu a ta privire blanda, patrunzatoare(si scumpa.. :) ), cu a ta voce calda si duioasa, care stie sa ma linisteasca de fiecare data.Vino ca sa imi mai alungi noptile triste si pustii, sa indepartezi nelinistea din sufletul meu! Vino, caci fara tine nu sunt eu! Tu esti TOTUL pentru mine. Tu faci ca secunda sa se transforme in eternitate, atunci cand suntem impreuna, ca raiul sa coboare pe pamant, ca inima mea sa tresara de fericire. Tu, numai tu!
Deschid ochii. Ai venit. Suntem fata in fata. Ne privim intens. Simt cum ochii mei verzi- albastri te sorb treptat- treptat..iar ai tai,ai tai ma alinta..lasindu-ma sa ma hranesc ca un rege...desi parca ai vrea sa-mi spui "Nu mai trage cu ochiul, imi vei sageta inima"..ma lasi totusi sa-ti maninc privirile!Zambim. Te apropii de mine si ma saruti cum numai tu stii. Totul dispare in jurul nostru cand suntem impreuna. Totul se contopeste. Totul reinvie. Nu mai exista trecut sau viitor, traim doar prezentul, bucurandu- ne din plin de el. Te iubesc!, imi spui. Si lumea e numai a noastra..Iar eu...cum as putea eu ..ce as putea eu raspunde...ridic mina..culeg o stea(e steaua care mi-a ghidat pasii catre NOI)..ti-o prind in frumosul par si..sarutindu-ti fruntea..te ascund la piept...lasind inima sa strige..sa strige ceea ce luna..privind jenata printre ramurile pomilor..deja stie... Te iubesc...iar aici cuvintele sa se opreasca...asculta-mi iubito inima :) (hug)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu