In seara ceea...

Tin minte seara cind, in doi, vorbeam filozofie-
Era subiect fatal de care si azi fug din frica si nestire.
Simteam roseti urcande pe fruntea mea alene,
Eram ingindurtat, un vis curgea prin vene.
               *****
Si ma gandeam departea, gaseam un mers drept zbor,
Ziceam ca n-ar fi logic cu vise sa ma-nsor.
Si ma striga chemarea-n taina, in fata imi zicea
Ca visul sa nu-l las alt vis a inventa.
               *****
Si nu e mangaiere in dorurile-mi crunte
Ca ale tale palme, cind pling in vis, pe frunte.
Cind iti ascunzi tacinda, in ochii mei, puterea,
Si ma scufunzi in grija, ma bati cu mangaierea...
               *****
Vorbind si dapanindu-mi in gind idei senine
Nu caut sa stiu tot, te chem la vis pe tine.
E asta tot ce cer caci vezi, inima mea,
De altceva nu-mi pasa; chiar moartea, ce-ar fi ea?
               *****
Cu muscatura ei inceata, uitarea ar putea
Din tine sa ma rupa; de tare ce-ar durea
O lacrima pe groapa-mi, de drag, mi-ai darui
Caci fara tine viata eu n-as inchipui!
               *****
Dar sa n-aducem vorba, iar, de filozofie-
Caci e subiect fatal si ma feresc de el, se stie.
Cand simt pe fruntea-mi urcind roseti alene
Devin ingindurat, se naste-un vis in vene!

(P.S Uite asa, nu am reusit sa folosesc anume ceea ce ne leaga. problema e ca nu sunt poet..si nu as fi in stare sa scriu la gust...dar sa stii ca poezia, citind-o, ai putea spune: a scris-o fiindca a avut motiv :). Cu drag ( si sper...simplitate) Nellu! )