De dorul lunii pline se poate întâmpla
Să mă mai nasc o dată din chiar visarea ta,
Să mai colind prin lume ca boarea unui vânt,
Ce ar uni o rază c-o brazdă de pământ.****
Și-n zbuciume să-mi aflu o liniște cândva,
Din val în val să treacă chemarea către stea,
Iar gându ce m-apasă - în vers duios să curgă
Și să rămână zâmbet. De lacrimă - nici urmă.
****
Și să rămână aripi. Durerile să treacă-
Cum s-ar căzni un flutur un nour să urnească ,
Cum ar dori o floare petala să nu-i scape,
Cum ar cerca o mare în lacrimă să încapă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu