Femeie așteptându-și iubitul din război

Pe unde vii, iubite, de nu mă mai găsești?
Se trece veșnicia cu mine la ferești,
Încât orice suflare se pare că mă curmă,
Și nu-ți mai știu destinul,
nici nu-ți mai dau de urmă.
               ****
Dar mâine o să fie de-acuma prea târziu
Să-mi vii cu visu-n brume și doru-n cer, pustiu,
Căci vremea ce se duce - ne duce și pe noi,
Precum se trece apa, șuvoi după șuvoi.
               ****
... E veșnicie clipa, de când stau la ferești ...
Pe unde-mi vii, iubite, de nu mă mai găsești?