Iubito,dormi !? (Aseara..)

       Adormi linistita,iubito
       Noiembrie cu brume-i aproape.
       E galben si ramul de frunze,
       Si focul in vatra e galben.
                 *****
       Adormi linistita alaturi
       De umarul meu iubitor.
       Umbriti de a lunii privire,
       Visa-vom, dominati de fiori.
                 *****
       Plecat mi-este gindul departe
       Si n-are bilet de intors.
       Plecat e , spre-a inimii carte,
       Ramas-am , nu mic, visator!
                 *****
       Azi sufletu-mi este o casa
       Si-un inger vegheaza la ea.
       Adormi dar, aice , iubito,
       Cit eu , plingacios, oi veghea.
                  *****
       Lasa-voi in palme a-ti cade
       Al meu suflet ud de visari.
       Stropi-va a gurii noastre iubire,
       Cind sete-i va fi , mai spre zori.
                  *****
       Iar casa si-n timp va ramine,
       Ascunsa-n ale lui mari zapezi.
       Noi doi, inrosite, pe buze,
       Vom saruta petrecute-ntimplari.
                *****
       Adormi dar, linistita, iubito,
       Cit eu de dureri te-oi scalda.
       Ca doar in doi avem, stind de paza, un inger
       La sufletul meu - casa ta ...
                 *****
       Crescute-n vremi trecute la trecut,
       Inamolite-n ale noastre amintiri,
       Scaldate-n tipete de pasari , vechi,
       Batute de-ale lunei mindre reci priviri,
       Frumoase-s serile-n noiembrie, sub dud.
                *****
       Dar e deja tirziu frumoasa mea
       Iar ochi-mi verzi devin de-un negru nepatruns.
       Da-mi sa-ti sarut a mainii neinvins, si ochii
       Sa-i sarut acum dormind, iar cind cobor in vis
       Sa ti-i ating , privind, prin ochi de mit...

O pictura noua...

   Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: în ochii copilului care am fost...!

     Sunt un pictor. Si, desi nu stiu a tine un creion sau o pensula corect, desi nu ma descurc, cel putin aproape deloc, atunci cind vine vorba de a dona unei foi de hirtie  linii perfect trasate, cercuri bine arcuite, fete unse cu diferite dispozitii, sunt mut in limba grafica, nu sunt in stare de a obtine o compozitie cu forme, culori, desene..si desi nu pot opri valul clipei cu ajutorul unei suprafete si al unui carbune, eu totusi sunt un pictor.Paradoxal o fi fiind el insa ridicol...nicidecum!Dar sa va narez deci cum pictez..
Atit pe cit pictura este un fel de a tine un jurnal, ma necesit de timp si evenimente. Odata primit timpul, ma apuc de prepararea evenimentelor.E complicat procesul, foarte complicat.Caut oameni, spatii si carti nescrise- imi caut viata.
  Iar dupa ce dau de o carte nescrisa , o rasfoiesc din scoarta-n scoarta, inchid ochii, rasfoiesc in mine in cautare de culori si ma apuc de-o pictez.Apoi, de e sa dau peste o carte scrisa , imi gasesc in ea amintirile, lucruri deja citite in cartile nescrise.Si sunt amintiri cu suflet fiindca-s nascute din suflete.Amintiri ce nasc, pe voinicii umeri ai timpului, nostalgii.Apoi, dupa finisarea pregatirii machetului unui eveniment, imi iau praful de timp in maini, pun sufletul sub actiuni ale presiunii de scurg din el culori, iau pensula dragostei, si nu una oarecare, cina una produs exclusiv a "RESPECT S.R.L" in fabrica "Din Muntii Inimii", si ma apuc de treaba, vinzind impresia ca chiar stiu ce fac.Pot trece secunde in sir, pot trece minute cind stau de privesc albul initial, dar timpul ma ia de mina, mina ma ia de pensula iar pensula, din initiativa nu atit de straina ei, se impotmoleste in culori-incep deci, ma apuc de pictat!
   Azi, de dimineata, mi-am pictat tavanul cu verde, verdele ochilor mei, apoi aproape imediat, mi-am pictat fata cu un zimbet (Incepeam, din nou, sa fug dupa viata.Planuisem ceva.Asta era motivul zimbetului).Apoi drept pinza mi-a servit ograda, am pictat-o cu un pom nou, a fost o pictura concomitent pe doua suprafete: am pictat , in scoarta terestra, radacini iar la suprafata ei, restul componentelor pomului.A urmat ceea ce tii acum in bataia ochilor, acest mic indemn al inimii, pe care l-am pictat cu idei.Ultima mea pictura este una la care inca lucrez; pictez prezenta mea aici, acum, caci cele mai importante lucruri in viata nu sunt lucruri ci esente, mirosuri ale fumului existential, detectate cu nasul sufletului.Dar, dupa cum va spun, pictez enorm de mult si nu astept siguranta pentru a face ceva fiindca, de-as accepta asteptarea, este foarte posibil sa nu fac mare lucru niciodata fiindca-s un ratacitor cu sufletul in nebuna goana-a necuprinsului, esenta intre esente: punct si doar un pic sedentar, atit cit sa-mi visez destinul, doar atit...cit sa visez ca pictez.Iar daca pina aici nu am fost indeajuns de convingator in ciudatenia mea, o sa mai adaug o ocupatie preferata;
   Sunt colectionar, colectionez diferite chestii, ba iubiri esuate,ba lovituri in stomacul social si personal, ba coate-n coastele existentei.Da. Sunt colectionar de timp, string crimpeie din cadrane de ceasuri:Iar azi adaug multe la "eu", adaug si la muzeu (unul deja neincapator de picturi si amintiri), adaug si la colectie...
      P.S. Si fuge moartea cu viata dupa ea si atit fuge, de la inceput de timp, ca nu se stie care a fost prima.Dar putin imi mai pasa azi de asta, ce-mi pasa azi e ca viata-i plina de frumuseti iar eu, sunt un pictor ...!

In vazul lumii...!

   Sa va ajut deci a intelege ce o sa postez eu aici..si,de ce o sa postez !Asa cum,de la natura,am un caracter care prinde mincarimi foarte repede,pai am prins mincarime la anuntul ca exista un nou proiect,si ce proiect....!Primeam o noua provocatie,trebuia s-o fac pe scenaristul,pe regizorul (si,de parca nu-mi era deajuns),pe actorul.Sa vedeti deci ce amintiri frumoase am scos din asta...m-a multumit oarecum sufleteste.Aici o sa aveti ridicola mea creatura...o creatura insa destul de vie astazi printre familiile acestei tari (sa mai mentionez...era vorba despre teatru social :) )!
     Prefata :
 In pragul zilei de nastere,Ion lupta intre a intelege ce totusi conteaza cel mai mult pe lumea asta: familia sau banii, bunastarea financiara sau linistea sociala.In primul act sunt cristalizate partial pregatirile pentru ziua lui Ion(sunt pregatiri efectuate de catre cele doua surori: Lenuta si Mariuca); dependenta fata de alcool a tatalui,se accentuiaza lipsa mamei in familie(treaba gospodareasca ajunge pe umerii celor doua fete).Spre finalul I-lui act are loc o cearta telefonica intre parinti iar drept rezultat familia,chiar in ajunul sarbatorii amintite,se pomeneste intr-o situatie dificila,se incepe a folosi posterul (fiecare din actori va scrie..conform scenarului,cite un cuvint care ar determina o stare anume ;ex:dezamagire,trisete,plictiseala etc.) ,Ion ramine singur pe scena,monologheaza...,scrie "singuratate" pe poster si lasa si el scena,care ramine citeva clipe singura..intretinuta de atmosfera unei piese linistite.Actul II debuteaza cu felicitari si dialoguri in sinul familie...toti iau dejunu,parca nici nu ar fi existat problema iscata seara.In timpul dejunului suna telefonul,Lenuta raspunde-era mama care anunta o surpriza.Lenuta lasa impresia ca ar vorbi cu un vechi prieten..revine vesela la masa...si raspunde scurt ca era un amic!Tatal si Ion pleaca de pe scena...raminind fetele care fac pregatiri pt cina...discutind si zimbind adesea.Spre seara vin Ion si tatal..care fusese sa-l invete pe Ion a merge pe bicicleta..se pregatesc pt cina.In timpul cinei se aude latrind in curte catelul..Lenuta sare ca arsa..iese in intimpinare...si revina in camera cu mama...!Deznodamintul reliefeaza rezolvarea problemei..are loc explozia de emotii...familia se reuneste...Ion se ofera sa mearga la bucatarie sa aduca bucate..aici el monologheaza citeva clipe..apoi alaturindu-se la ai sai...!Familia regasita incheie..scriind  pe un poster nou...cuvinte noi,care contravin situatie.Dupa scurtele cuvintari...familia ia loc la masa..luind cina in liniste si voie buna :) !                    

     ********************************************************************************

  Pe scena liniste,pornesc sunetele unei melodii care alinta auzul cu linistea lor.
Ion: "Nu a mai ramas deci prea mult,maine fac 1o ani... Ei si,ce folos, ce se va schimba,mai corect-cine se va schimba,caci defapt asta-i cadoul ce mi-l doresc...sa se schimbe cineva si ceva.Sa-mi vad tatal de atunci,pe cind aveam cam 7 ani si mama era cu noi,un tata care-mi era erou si exemplu; sa-mi simt mama aproape,s-o pot saruta in fiece seara,sa-i pot ura noapte buna,s-o vad zimbind si toate..toate astea,linga sufletul familiei... . Sa-mi mai vad si surioarele zimbind nu doar cind privesc poza amintirii sau o emisiune umoristica la tv,imi vreau...imi vrea viata cea de odinioara,inca dinaintea plecarii mamei in Italia.Mda Ioane, faci maine 1o ani...;o rugam cindva pe mama sa-mi ia bomboane..azi ma rog sa-mi vina mama acasa,sa readuca acasa inima familiei".

  Citeva clipe liniste (muzica persista cu volumm din ce in ce mai mic).Ion isi vede de treaba pe  scena(aseaza posterul..).Pe scena apare Lenuta trebaluind,il priveste o clipa dupa care-l invita la vorba (in timp ce sterge praful):
-(Lenuta)--Ioanee...!
-(Ion)--(ca trezit din somn)-Ce e...Lenuta?
-(Lenuta)-Ioane,fratioare,maine faci 1o ani,este un cadou naume care l-ai dori de ziua ta?
-(Ion)--(o priveste o clipa,apoi cu regret)-De parca ai putea,Lenuta,tu sa...de parca ai fi in stare s-o aduci pa mama acasa,sau sa-l ajuti pe tata sa iasa din impasul in care a intrat ..sa scape de prezenta necesitatii alcoolului?!
-(Lenuta)..(o clipa de meditatie pentru ambele parti)--Ei,nu trebuie tu Ionele sa-ti faci griji in privinta asta,o sa fie totul bine.Eu insa ma gindeam la ceva care sa te ajute sa te simti omagiat..nu stiu,orice...o serbare sau ceva.
-(Ion)...(privind-o sincer si induiosat)-Dar ce fel de serbare ar fi asta,Lenuta,far`de mama acasa,si cu tata..la fel,plecat undeva departe de noi?!
  (Ion ofteaza,Lenuta il priveste,se induioseaza..apropiindu-se si sarutindu-l pe crestet)
-(Lenuta)--Ei hai Ioane, nu fi pesimist,se vor schimba lucrurile,o sa vezi..tu,acum inca esti copil..nu prea poti intelege viata..
 (Lenuta mai trebaluieste o perioada,dupa care pleaca cu totul de pe scena.Ion ramine din nou singur.Trece tatal in graba,intra grabit sa-si ia o haina .Nici nu-l observa pe Ion.Isi gaseste haina..iar cind da sa iasa,suna telefonul..se apropie impletind picioarele):
-(Tatal)--Aloo ...
-(Mama)--Alo,Gheorghe,buna ziua !
-(Tata)--Aaaa ..Zinaa,buna ziua (sughita)!
-(Mama)--Ce faceti...ce fac copii?
-(Tata)--Facem bine(sughita din nou), nu stiu..sunt pe afara,..tu ce faci?
-(Mama)--Ma indrept spre casa...am terminat de curind serviciul!
-(Tata)--Aaa,azi nu te duce babalicu daa?
-(Mama)...(cu un glas care vadeste jignire )--Gheorghe,de ai de gind sa ne certam iar,eu inchid...
-(Tata)--Da inchide,ca tolc in in vorba noastra nu-i !!
(Intre timp intra Lenuta trebaluind)
-(Mama)--Gheorghe,ce-i cu tine,cine esti..tu nu erai asa!?
-(Tata)--Asa m-ai facut tu si Italia ta!!
(Tatal inchide trintind receptorul.Lenuta-l critica)
-(Lenuta)--Cit o s-o mai tii asa aa,cit timp o sa mai auzim povestea asta,a plecat de dragul nostru acolo!!!
-(Tata)--Nu Lenuta..a plecat c-o vrut sa plece.De dragul vostru trebuia sa ramina,era si aici de lucru..pt amindoi.Ne ajungea cit aveam..

-(Lenuta)--Ura nu calculeaza tata haai,la fel cum nervii incordati nu cugeta niciodata si refuza sa vorbeasca limba ratiunii.
(Lenuta scrie pe poster "Dezamagire" si iese,tatal mormaie.Il observa abia acum pe Ion,impletind cuvintele):
-(Tatal)--Oooh ,Ion,ce faci baiete?
-(Ion)...(Cu privirile in podele)--sunt bine ,tata,sunt bine(o mica pauza..tatal se intoarce si da sa iasa,Ion il opreste):
-(Ion)--Azi trebuia sa ma ajuti sa invat a merge cu bicicleta..mi-ai promis,mai stii?
-(Tata)--(un pic incurcat)--Ahh da,asa e baiete,eu nu am uitat,vezi,nu am uitat..doar ca..am fost ocupat,dar pina de ziua ta..invatam,iti promit..!
-(Ion)--Maine-i ziua mea..tata!
-(Tata)..(parca un pic surprins)--Da..da,asa e..si asta stiam(se scarpina citeva clipe la ceafa..fiind vizibil incurcat)..vezi tu Ioane,vecinul din vale m-a retinut azi si...si..si eu..
-(Ion)...(ii taie vorba)--Lasa tata,invatam noi altadata.
-(Tata)...(mingaindu-l pe cap)--Asa-i baiete,asa-i...
       (Tatal iese de pe scena,Ion raminind din nou..singur!Porneste un fundal sonor!)
-(Ion)--"Lenuta spunea ca-s copil..Dar suunt copil,suunt unul,insa fugarit din marea casa a copilariei de catre griji...de singuratate,de lipse(Ion arunca cu scirba din maini o jucarie,se apropie incet de poster si scrie:"Lipse")..sunt un copil mult prea matur,dar cine sa inteleaga asta..cine ar putea!Nici nu-mi mai amintesc ultima zi din viata lipsita de griji si ginduri triste,sunt mereu plouat de ingrijorari,mi-i frig de mine insumi cind ma gindesc la toate astea.Si totusi,inalt un strigat ce nu va avea ecou,pentru mine totul se reduce la unul si acelasi costum de haine ..costumul in care ma nasc diminetile,in care-mi traiesc amiezile..in care-mi intimpin serile-costumul singuratatii si al lipsei..."
(Dupa citeva clipe scurte de tacere,,,doar muzica foarte incet..pe scena porneste o adevarata forfota..fetele apar si incep a face pregatiri pentru cina).
-(Lenuta)--(zimbind catre Mariuca)--I-ai vazut fata,o Doamne..ce fata lunga a facut..nu se astepta sa ma vada acolo(zimbeste iar..Mariuca face la fel)
-(Mariuca)--Toromacul..e atit de rusinos (zimbeste iar)
(il observa pe Ion..opresc tema pe care dansau zimbetele..si pornesc o una noua..unde-l includ si pe baiat):
-(Lenuta)--Ce faci Ionele..esti gata sa-ti primesti cei zece ani?
-(Ion)--Sunt bine Lenuta...!Mariuca,zi-mi si mie...unde-mi sunt castile...?

-(Mariuca)--Sunt la mine-n camera...o sa le inapoiez mai apoi (ii striga Lenutei,care intre timp se indeparta un pic):Lenutaa,vezi de-i gata acolo..!
-(Lenuta)--Aseaza tacimurile,spune-i lui Ion sa dea o fuga dupa piine..avem putina. (Ion aude..si se pregateste..Mariuca-i da bani...porneste sa iasa de pe scena).
-(Mariuca)--Sa vezi sa fie proaspata.
(Ion mimeaza raspunsul..porneste..dar este strigat din urma)
-(Mariuca)--Ioanee,ia 3..ca deobicei!!
-(Ion)--Ahaaa (deja iesit de pe scena)
(Ion lipseste citeva clipe,intre timp apare tatal..cu dispozitie inalta):
-(Tatal)--Fetele tatei...
(Fetele-l privesc..apoi privesc una la alta)
-(Lenuta)--Hai tata,treci de-ti spala mainile,si trecem la masa.
(Tatal trece dupa tabla,intre timp apare Ion cu painea,revine si tatal...)
-(Tata)..(apropiindu-se de Ion)--Ce faci baiatule...?(ciufulindu-i parul)
-(Ion)--Sunt bine,tata..sunt bine !!
(Mariuca intervine anuntind):
-(Mariuca)--Haii,la masa !
(Trec toti la masa..pe parcurs se discut exclusiv doar despre mincare,cu putine exceptii(ex: da-mi te rog, transmite-mi,cum a fost Ioane azi la scoala etc.)Insa inainte de a incepe masa,Ion aduce la masa si tacimul mamei..asa cum face mereu!!!)
-(Lenuta)--Ioane,eu si Mariuca maine avem de gind sa pregatim o torta,invita-ti ceva prieteni acasa!
-(Ion)--Nu stiu Lenuta,maine pleaca fiecare care si incotro....:Mihai imi zise ca se duce sa-si vada buneii,Cristi si Gherghe merg cu parintii,iar pe restu nu-i invit...sunt din gasca lor doar cind au nevoie de mine!
(Lenuta nu a mai insistat,citeva clipe persista linistea care este curind sfarimata de tipatul telefonului,Lenuta se apropie si raspunde):
-(Lenuta)--Aloo..!
(Intervine glasul mamei):
-(Mama)--Alo,Lenutaa..buna seara,ce faceti?Ai grija sa nu inteleaga careva ca vorbesti cu mine!!!
-(Lenuta)--Luam masa...suntem bine...tu ce faci..(face o pauza scurta..de parca ar fi incomodata sa vorbeasca cu mama de la egal la egal)?
-(Mama)--Sunt si eu bine..asculta atent la mine:
(vocea mamei nu se mai aude,Lenuta lasa impresia ca asculta atent....intervin cuvinte aruncate de catre cei de la masa..care pina acum doar mimau a lua masa..insa acum contribuie si cu sunete(ex:(Mariuca)..Ioane,azi l-am vazut pe Andrei..ce gras este acum!!)intervine iar glasul Lenutei):
-(Lenuta)--Daa,daaa,,o sa fie frumos,si el la fel va ramine surprins,Pe la ce ora..ah,la Chisinau da..pai la cina o sa fie tocmai bine!(Citeva clipe asculta raspunsurile mamei,apoi..:).Da,biine..o seara buna,si noi tot!!
(Lenuta isi reia locul la masa)
-(Mariuca)--Cine-i..iar Mihai??(zimbind pe sub musteti)
-(Lenuta)...(nefiind afectata de ironia Mariucai)--Nu,nu..un prieten vechi,o cunostinta aproape uitata...o surpriza-n viata mea de azi..(Zimbeste tuturor si continua masa)
    Familia finiseaza masa,fetele incep a stringe tacimurile,Ion dispare primul de pe scena,urmat aproape imediat de tata:!
-(Ion)--A fost foarte gustos...!
-(fetele pe rind)--Bine ca ti-a placut...!Macar uneori te vad mancind cu pofta!
-(Tata)--Bune deja de maritis,ce spui Ioane,le cautam cite un print..?(Tatal sughita)
-(Ion)--asta ele sa spuna...(pleaca de pe scena..tatal il urmeaza)
-(Tata)--Sa nu uitati la poarta sa inchideti(pleaca...nimeni nu a raspuns..fetele sting inca masa)
(Atunci cind fetele aproape finiseaza de strins,Ion revine pe scena,cu scopul de a bea un pahar cu apa...fetele aproape ca nu-l observa..se apropie de poster si scrie "Singuratate"..intre timp fetele finiseaza cu masa)
-(Mariuca)--Uff,grea zi azi..eu o sa merg la culcare...
-(Lenuta)--Eu o sa fac la fel..Ioane,sa nu adormi cu lumina aprinsa...ne vedem dimineatza!
-(Ion)--Noapte buna..!
(Lenuta il saruta-n crestet in timp ce Mariuca se apropie de scrie pe poster "Vise"..apoi Lenuta se apropie de poster..scrie "Sperante" si pleaca ambele..Ion raminind din nou singur...se plimba un pic..isi toarna paharul de apa dupa care venise...bea un pic,apoi):
Ion:"Cind sufletul este prea zbuciumat de diverse lucruri,ochii nu mai vad realitatea.Maine fac 10 ani,iar mama..deja al 3-lea an consecutiv va lipsi,insa poate nu o vad eu,poate-s orb eu din cauza zbuciumului,sau poate ochii mi-s flaminzi..dar cum maninca,ce maninca ochii!?(cu glas un pic mai scazut..insa plin de ironie):si ce bine totusi pot vedea lucrurile materiale,ce bine-l vad pe tata cum se zbate-n patima alcoolului..ce bine le vad pe astea...!(o micuta pauza).Mi-i atit de dor,Doamne..atit de dor de imaginea familiei unite..stind la masa..sa fie oare asta foame si a ochilor nu doar a sufletului!?"
(Mai pierde citeva secunde in amortire,apoi se apropie de poster si scrie "Dor"..pleaca lasind scena in amortire!)..

                                           Partea II-a
  (Dimineata,tatal intra primul in camera unde deja era servit ceaiul...Ion este urmatorul care intra)
-(Tata)--Buna dimineata baiete...La Multi Ani!!
-(Ion)--Buna dimineata tata..multumesc !
-(Tata)--Apropii-te...am ceva pentru tine!
(Ion ia loc la masa..linga tata)
-(Tata)--Nu am reusit sa-ti iau ceva..dar ia banii astia..o sa-ti iei ceea ce-ti doresti tu din ei.
-(Ion)..(Priveste o clipa)--Nu trebuie,doar nu-mi lipseste nimic.
-(Tatal)--Lasa Ioane,eu nu am intrebat nimic,tine..
(Ion pune banii in buzunar,intra fetele povestindu-si lucruri in timp ce mergeau spre masa,cind ajung aproape..discutie se sfirseste brusc)
-(Lenuta + Mariuca)--Buna dimineata!!
-(Tata + Ion)--Buna dimineata!
(Fetele-si saruta fratele felicitindu-l)
-(Lenuta)--La multi ani fratioare!
-(Mariuca)--La multi ani..cadoul nostru va veni mai tirziu la tine..sa nu crezi ca ne-a scapat...
(Iau repede masa..dupa care Ion si tatal dispar de pe scena..ramin fetele care fac pregatiri pt masa festiva.Trec prin diferite teme...timp de citeva clipe..cit amenajeaza masa (deja pt cina)..doua teme de baza fiind cadoul ce urma sa-l ofere lui Ion si faptul ca acestia,Ion si tata..au lipsit de la prinz):
-(Lenuta)--O sa fie asta cam pe la ora cinei..si ca tot vorbim de cina..pe unde or fi fiind Ion si tata..au ratat prinzul..ca si noi de altfel...!?
-(Mariuca)--Eee..si ce frumos o sa fie..!Ai dreptate..nici nu am vazut cind a plecat si ziua de azi..acush e si cina..!
(Apar Ion si tata):
-(Tata)--Fetelor,baiatu nostru azi a invatat a merge cu bicicleta!
-(ambele)--Bravo Ioane...bravoo!!
-(Lenuta)--Nu plecati prea departe..nu mai e mult pina la cina!(In acelasi timp Ion se apropie de poster si scrie :"Schimbarea",apoi iese in urma tatalui care fredona ceva inginind)
-(Mariuca)...Hei,toti ai casei..pe unde ve-ti fi fiind ascunsi..la masaa!
(Vin toti pe scena unde masa-i servita,fetele se tot uita la ceas)

-(Tata)--Asteptam pe cineva??
-(Lenuta)--Nu..nu,ma gindeam doar,cit de repede a trecut si ziua de azi.Pofta mare!
-(Toti)-Pofta mare...
(Se aude catelul)
-(Tata)--Cine sa fie la ora asta..ati pus la poarta??
-(Lenuta)--Nu,nu am pus..o sa ies sa vad..
(Lenuta iese in intimpinare.Se intoarce insotita de mama.Tatal scapa lingura,Mariuca sare de la masa..Ion o urmeaza...imbratisari..tatal se ridica de pe scaun..si doar priveste..)
-(Mama)--Buna seara...Gheorghe (Priveste tinta spre tata..copii toti in jurul mamei)
-(Tata)..(Parca un pic pierdut)--Buna seara...Zina!
(Mama se intoarce catre Ion)
-(Mama)--Ioane,baiatu mamei...La Multi Ani!!!
-(Ion)...(Cu glasul tremurind..plin de emotii)--Maaaaam..
(Alte imbratisari..)
-(Mama)--Ti-am luat cite ceva..o sa te uiti mai tirziu  (aratind spre bagajul pe care ..tatal il ducea de pe scena)
-(Tata)--Sa trecem la masa..fetele au trudit in pregatiri!
(Trec toti la masa..)
-(Lenuta)--Mariuca..a ramas de adus de la bucatarie (Ion o intrerupe brusc)
-(Ion)--Ma duc eu..o aduc eu imediat...lasa Mariuca..o aduc eu !
-(Mariuca)--Mersi Ioane :)!
(Ion merge in "bucatarie"..acolo unde priveste o clipa spre familia..dupa care):
ION--"Viata..este ca o ploaie de sentimente..niciodata nu vei sti care picatura iti va atinge sufletul.Astazi peste familia mea a plouat doar cu fericitele picaturi ale revederii,astazi a inceput sufletul din nou a-mi vorbi.Cadoul visat s-a convertit in cadoul primit iar ochii, si cei ai sufletului,au primit sansa sa-si astimpere foamea ..iar eu ..
(Este intrerupt de glasul tatalui):
-(Tata)--Ion,baiete..ai adormit..sau gatesti acum ??
-(Ion)--Acum vin!!
ION--...iar eu ma bucur ca un copil inconjurat da familia intregita" !
(Ion se alatura familiei...unde ,in timpul cinei..se faceau planuri pentru viitor)
-(Mama)--Am ceva sa anunt...am revenit definitiv..nu mai plec de linga voi!
-(Tata)--Am si eu ceva..sa completez...am revenit definitiv..si nu ma mai intorc la starile precedente..de azi alcoolul va ramine in istorie..dar o sa am nevoie si de ajutorul vostru!!
-(Ion)--Ar fi ceva ce as vrea sa spun si eu: Va multumesc!!
(Se ridica toti de la locurile lor..fac..tinindu-se de maini..citiva pasi in fata..porneste o muzica lenta de fundal)
-(Lenuta)--Imaginati-va deci viata ca un joc in care jonglezi cu 5 mingi in aer..!
-(Mariuca)--Aceste mingi fiind:
-(Tata)--Munca..
-(Mama)--Familia..
-(Lenuta)--Sanatatea...
-(Mariuca)--Prietenii...
-(Ion)--Spiritul..
(Mama)--Daca scapi vre-o una dintre ele..
-(Tata)--Se va zgiriia..
-(Mariuca)--Se va crapa..
-(Lenuta)--Sau chiar sparge..
-(Ion)--Nu va mai fi niciodata la fel..
-(Lenuta)--De aceea este necesara perceperea si patrunderea acestor lucruri..
-(Mariuca)--De aceea este necesar sa lupti,sa te lupti pentru a obtine echilibru in viata..
-(Mama)--Sa te lupti sa ai o viata..

-(Tata)--Deci..sa te lupti sa ai o familie...
-(Ion)--Si nu una oarecare..ci una prezenta acasa pe deplin!
-(Mama)--Si sa nu-ti faci atitea griji in legatura cu viata..
-(Tata)--Oricum nu o sa-i supravetuiesti..
-(Lenuta)--Dar sa nu uiti ca viata nu-i o cursa,ci o calatorie..una ce trebuie savurata pas cu pas..
(Mariuca)--Fiindca ieri a fost istorie iar azi e un cadou..Bucura-te de el!!
-(Ion)--Caci astfel vom ramine noi in memoria timpului..asta va fi imaginea noasta..ca familie,in vazul intregii lumi..!
(Se intorc toti si pornesc inapoi la masuta..Ion se apropie de poster si scrie "ACASA"..apoi se alatura..Mariuca zimbeste,tatal il mingie pe Ion pe crestet...in timp ce muzica rasuna ceva mai tare)!!!

Caci mereu drumul adevarat este drum greu,plin de bolovani ...dar asta e ceea ce conteaza cel mai putin, faptul ce se "odihneste " la umbra altui fapt-ESTE DRUMUL ADEVARAT !

                  ThE EnD...

De ce totusi,desi persista senzatie ca-mi esti aproape,ma lasi sa-mi fie atit de dor...?!( sau...Sa nu te indoiesti de mine) !

Frig.O liniste si mai rece....Ici colo pletele, bine pieptanate de vint,ale unor fire rasfatate de iarba care parca ar avea rolul sa infrumuseteze capul ingindurat al pamintului.Stelele,ivite de sub plapuma recent dispersata de ideile zburdalnice ale unui vint racoros de seara varatica la fel de nazdravan,presara cu darnicie lumina.Se iveste,treptat, luna, de parca natura ar cauta sa intregeasca aceasta splendida imagine a visului.Iar pentru a patrunde,pentru a fi patruns de aceasta atmosfera nu a fost nevoie decit de citeva clipe,citeva momente de sondare in amintirile inimii,in inima amintirilor culese pe parcursul scurtei si neinsemnatei mele vieti.Si,desi-s amintiri recente,legate de o persoana recent aditionata inimii si gindurilor,uneori am puternica impresie ca ele au fost acolo inca de mult,prezente in eul meu de la inceputul inceputului,am impresia c-o cunosc de cind lumea.
Vietii i-a facut mereu placere sa se joace cu noi.Eram cindva eu,incadrat intr-un banal mod de viata,zguduit pina-n talpi de prostia colosala cu care mi-am uns ochii sufletului,urechile ratiunii si mirosul spiritului,in fine ,eram eu si ATIT,in juru-mi - nimeni, in buzunarul ideilor ce le purtam in cap - nimic, viitoru-mi devenise doar timp,trecutul - spinul din talpa pe care l-am capatat la primii mei pasi in dragoste;PREZENTUL - fantoma schioapa de la acel spin..care se zbatea intre viata si existenta!
Dar,mentionabil fact,Dumnezeu are umor.Mi-a oferit ocazia s-o cunosc edificial,tot atunci m-a lasat sa-i sondez o particica din cunostinte si o alta parte mica din capacitatea ei de a fi om ca,intr-un final,sa-mi acorde sansa ,sa-mi acorde o perioada de 3 nopti si aproape 4 zile pentru a o cunoaste.Desi e un segment cronologic scurt,prea scurt :( ,acel segment a reusit totusi sa se sprijine de inima mea si a ei,a reusit sa se transforme intr-o punte de trecere(indiscifrabil pentru mine inca trecere a ce ).Si ce reprezinta 4 zile,cind stai si te gindesti!?Relativ nu prea mare lucru.Insa,petrecute alaturi de ea,fie intr-un mijloc de transport,fie in excursii sau plimbari,fie pe Bicaz,fie in hanorac impreuna,sau sub aceeasi plapuma privind stelele,fie in gradina de flori unde gasisem de cuviinta sa ne lasam inima insirata pe jos,din petale de trandafir,fie dansind impreuna in gradina mentionata,fie stind dimineata devreme catarati pe gardul care imprejmuia gradina amintita si privind cu ochi lacomi de viata(desi beti de somn :) .. ) lumea care inca dormita in pastelul sau de culoarea zorilor sau fie oriunde nu ne aflam in acele regiune superbe,aproape la fel de superbe ca expresivii sai ochisori,ochi plini de taracani,de viata si romantica :)!

Da,e deja timpul sa recunosc ceea ce incepusem sa presupun in drum de intoarcere..- mi -e  dor,mi-e un dor nebun sa-ti revad ochisorii (cuib de taracani ce sunt :) ),sa-ti aud zimbetul atit de plin de farmec copilaresc,sa-ti simt prezenta,sa ne minunam de frumusetea naturii,de maretia muntilor..impreuna,sa ne bucuram ca doi copii(care deja nu mai suntem decit emotional) de viata si sa lasam sufletul sa ne devina sef,iar noi...simplii lui salariati :)!!!

E ceea ce-am furat din inima...sunt furaciuni...!

  Refuz,refuz in totalitate sa cred ca pot trece prin viata fara sa ucid un vis,o floare,o speranta sau o dragoste nevinovata.M-as sinucide daca mi-as da seama cit sunt de crud.Zilnic,iluziile musca din mine cite o farima de suflet,pina cind il mistuie aproape de tot.Atunci,fulgerat de adevar,constat cu uimire ca,far` de suflet,nici moartea nu are nevoie de mine,ca far` de tine eu nu ma necesit.
   Nu putem vedea toti,toti cei 6,5 miliarde de oameni, cerul ca un astronom,pamintul ca un geolog,florile ca pe un botanist,nourii ca un meteorolog,pasarile ca si un zoolog.Trebuie,probabil, sa existe pe lume si diletanti,a caror singura specialitate e melancolia.Si ,evident, eu fac parte din ei.
   Nu urmaresc aici,in micutul meu ravas,decit sa-ti impartasesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii(si ar mai fi ceva),de la viata,si anume ca iubirea nu vine,nu pleaca, se gaseste dar nu se cauta,ca iubirea este ceva viu si creste..creste pina haaat departe !
  Atunci cind inima,dezlantuita si inlantuita de mii de ori in acelasi moment,primeste valuri de singe mai calde,mai navalnice decit in oricare alta clipa a vietii si le trimite in vene cu o putere neobisnuita,cind in minte se zbat ideile cele mai contradictorii si totusi un gind se ridica peste toate....un gind detectiv,chinuitor,pradator de liniste,gindul cu cele mai multe si profunde ramificatii- " O iubesc!",atunci eu traiesc,in rest,pur si simplu- exist.
  Nu stiu ce vei vedea sau vei dori sa vezi in aceste rinduri care au drept menire..defapt(cum spuneam si mai sus..dar accentuez pentru a conferi importanta) sa-ti aduca la cunostinta adincile plecaciuni ale unei sincere inimi (dar...aceste runduri raminu-vor nevazute de tine),nu sunt sigur de ce mai scriu,poate pentru a impartasi cu neauzitul nevazut,dar sunt ferm convins ca e imposibil sa stai in fata unui dusman de genul: natura, dragoste, dor...
    Atit pe cit,in lumea in care traiesc,normalul nu prea are sanse reale de afirmare,decizia mea de a scrie poate fi considerata una nu cu mult mai prosteasca decit prevede legea.Am devenit o umbra,totul un gind si-o iubire,nu stiu ce fac chiar si atunci cind fac,nu vad nici macar imaginile reflectate de jocul razelor asupra Terrei,ma inec in iluzii,ma pierd in vise,exist doar ca forma,in rest...pur si simplu...."sunt".Te rog (stiu ca o fac des),nu cumva sa  crezi ca incerc sa ma pling de viata,de asemenea neghiobie n-as fi nici macar eu in stare insa...de-ai fi in locul meu macar citeva clipe ..ai intelege (si de ce sunt nevoit sa musc din cuvintul asta!?),poate,ce simt si ce sunt eu acum,cind lipsa ta-mi zimbeste rautacios.Sunt ginduri care,de la plecarea ta,au inghetat in mine,iar acum incep sa se topeasca.
    Viitorul nu poate fi sters din trecut,singura cale de a reduce regretul raminind a fi valorificarea rationala a prezentului.
  Sa stii ca..asa cum mereu este...jocul de cuvinte-mi serveste drept scut..asa ca..o sa fiu ceva mai concis,pt a intelege cit mai bine ce doream a-ti sopti  ..dar sa asculti cu sufletul..de vrei sa auzi ..!
 

         Este noapte, tarziu. Peste sat s-a asternut o liniste deplina. Este un cer senin, plin de stele. Privesc pe fereastra, admirand jocul luminilor de pe strada. Insa, gandul imi zboara departe, la noi... Inchid ochii si-mi imaginez ca esti langa mine. Parca iti simt si imbratisarea...una ca geamana cu cea dintii, si parfumul. Ma cutremur! Un fior placut imi strabate intreg corpul. Ascult muzica pe care o ascultasem impreuna si ..din nou, gandul imi zboara la tine. Iti simt prezenta chiar si cand nu esti langa mine, fiindca esti o parte din mine. Te chem cu gandul. Astept sa vii...Vino, tu, aleasa inimii mele(uneori ma gindesc..o Doamne!..cit trebuie sa te doara piciorusele,la cit de mult alergi prin gindurile si inima mea..prin mine)! Vino cu al tau superb suras, cu a ta privire blanda, patrunzatoare(si scumpa.. :) ), cu a ta voce calda si duioasa, care stie sa ma linisteasca de fiecare data.Vino ca sa imi mai alungi noptile triste si pustii, sa indepartezi nelinistea din sufletul meu! Vino, caci fara tine nu sunt eu! Tu esti TOTUL pentru mine. Tu faci ca secunda sa se transforme in eternitate, atunci cand suntem impreuna, ca raiul sa coboare pe pamant, ca inima mea sa tresara de fericire. Tu, numai tu!

    Deschid ochii. Ai venit. Suntem fata in fata. Ne privim intens. Simt cum ochii mei verzi- albastri te sorb treptat- treptat..iar ai tai,ai tai ma alinta..lasindu-ma sa ma hranesc ca un rege...desi parca ai vrea sa-mi spui "Nu mai trage cu ochiul, imi vei sageta inima"..ma lasi totusi sa-ti maninc privirile!Zambim. Te apropii de mine si ma saruti cum numai tu stii. Totul dispare in jurul nostru cand suntem impreuna. Totul se  contopeste. Totul reinvie. Nu mai exista trecut sau viitor, traim doar prezentul, bucurandu- ne din plin de el. Te iubesc!, imi spui. Si lumea e numai a noastra..Iar eu...cum as putea eu ..ce as putea eu raspunde...ridic mina..culeg o stea(e steaua care mi-a ghidat pasii catre NOI)..ti-o prind in frumosul par si..sarutindu-ti fruntea..te ascund la piept...lasind inima sa strige..sa strige ceea ce luna..privind jenata printre ramurile pomilor..deja stie... Te iubesc...iar aici cuvintele sa se opreasca...asculta-mi iubito inima :) (hug)!

Cind sunt trist....

Cind esti trist...iti vine sa dormi si sa uiti.Iti vine sa-ti culci capul pe bratele altcuiva,cineva care te iubeste sau...daca esti singur si n-ai pe nimeni,sa ti-l culci pe palmele tale .Da.Iti vine sa dormi cind esti trist.Si sa uiti ..Dar cind te trezesti? Iar esti trist si nu mai poti sa dormi din nou..
  "Spune intodeauna ce simti si fa ceea ce gindesti"...asta,cred, e propozitia ce-mi tipa-n urechile tendintei,mai ales ultima vreme..!Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te voi vedea (dormind) te-as imbratisa foarte strins si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind te-as vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si... te-as chema inapoi,sa-ti dau mai multe.Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cind voi auzi vocea ta ,as inregistra fiecare din cuvintele tale pentru a le putea asculta o data..si inca o data,pina la infinit.Daca as sti ca acestea ar fi ultimele clipe in care te-as vedea,as spune "te iubesc" si nu mi-as mai asuma,in mod prostesc,gindul ca..nu trebuie sa stii,nu trebuie sa cunosti toate astea!
   În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri...fiara mea s-a ingrasat intr-atit ca abia de mai poate a se misca.Unul din gindul cel mai "grasun" a fost (si au ramas resturi) unul carea privea direct viata...care o cerceta prin si cu ajutorul curiozitatatilor,era acel "ce e ,cum e..viata?..e posibil de influentat acest cronologic spatial dement?"Dar sa vezi ca bestia amintita mi-a adus la cunostinta cum ca s-ar necesita de ,macar una scurta, o dieta.Astfel am inteles,acceptind cererea gurmandei,ca daca vrei sa intelegi viata,inca din start trebuie sa-ti fie invatatura si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale :Nu ai dreptul la nimic si NIMENI nu-ti este DATOR cu NIMIC,nici societatea...nici natura.Daca le ceri fericirea...esti un prost;iar daca te crezi nedreptatit pentru-ca nu ti-o dau,esti inca si mai prost..(cum e atunci... cind vrei ??)
   Si nu exista balanta pentru cintarirea sentimentelor.Se spune ca in dragoste,intotdeauna,dai mai mult decit primesti sau,poate,e invers?Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de-a-si satisface placerile mondene , ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este,oare,o dovada suprema de dragoste,sau de nesfirsita incredere,sau de copilareasca naivitate,sau,pur si simplu,de nesabuinta?Astazi,in timpul unei ore,primesc un dar,un cadou considerabil,colega de banca-mi oferea sa citesc o mica mare experienta...ceva foarte asemanator cu :"Un ucenic se intreba mereu..| sa nu exista oare intrebare la care Invatatorul sa nu poata raspunde ?|.Manat fiind de aceasta intrebare,ucenicul merge in cimp unde prinde un fluture foarte frumos,isi cauta Invatatorul si-l intreaba..."Ce fel de fluture am in maini...mort sau viu?"fiind gata sa sacrifice,de era necesar,viata fluturului...doar sa obtina si el o data adevarul,Invatatorul i-a raspuns:"Totul este in mainile tale"".Si stau de incerc sa ma gindesc...sa estimez...care ar fi eroarea relativa,sa fie oare mare!?Insa,cred,omul si destinul acestuia reprezinta ceva inseparabil,se provoaca si se creeaza reciproc,la fel ca si cimpul electromagnetic...deci,care-i eroarea acelei invataturi (stiu ce-o sa-mi spui amice..ca o iau prea la general,ca trebuie fragmentat,asta ajuta la percepere si perceptie,dar..!)..?Dar,incet .. incet imi amputez acest semn de intrebare format ca un calus pe gindul fracturat de privirile de piatra ale stropului de ratiune,botului de neuroni ce l-am primit de la Dumnezeu (!).Dar sa revin la ce tindeam sa mentionez,spuneam ca sentimentele nu pot fi balansate sau cintarite..dar la ce bun sa fie,sa dovedesti ca esti smecher si poti reflecta sentimente,sau ca poti sa tipi lumii intregi ca esti atent la ce-ti spune vorbaretul suflet..da?Si bine ca e asa,bine ca nu se pot cintari..dc?,pai ..inainte de orice,dragostea este ascultare in tacere.A iubi inseamna a contempla.Si,fii sigur,va veni ora cind nu vei mai cere nimic.Nici buzele,nici zimbetul,nici bratul dragastos,nici rasuflarea prezentei sale.Iti va fi suficient ca ea doar sa existe..(o sa ma intrebi cine "ea" da,la cine ma refer?pai...sa lasam pentru toate "ea" posibile ).
   Uite asa,e ora  2 si sapte minute,iar eu ma stradui sa gauresc oceanul.Citind..o sa te intrebi ce am vrut totusi sa spun...nu te chinui,nu o sa reusesti,asta e  strigatul meu..unul far` de ecou,redus la sunete simple,pentru unii,iar pentru altii-la formele unor adevarate sonate (in dependenta de"genurile de muzica" apreciate).
   Natura vine in ajutorul celor parasiti,mereu asa a facut.Acolo unde totul lipseste,ea se daruie intreaga,inflorind si reinverzind sub toate prabusirile.Ea are iedera pentru pietre..si dragoste,pentru oameni.Dar,atent,daca iubirea ta nu are sperante sa fie primita,dator esti sa taci.Daca iubirea ta nu este primite si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte -aceasta fiind rasplata fidelitatii tale,mai mult sau mai putin-si daca nu ai putere sufleteasca de a tacea,atunci cauta sa te vindeci,daca dai peste vreun medic bun in asa ceva.Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii.Iubirea care se roaga este ea frumoasa ,dar daca ajunge  sa implore ..ajunge dragoste de sluga.

    (P.S. In fiece an trecem nepasatori pe linga ziua mortii noastre,de data asta insa,oprindu-te aici,la acest morman de cuvinte,acest mormant de ochi...vei zabovi citeva clipe,si vei intelege si tu ca,in fond,duhoarea acceptata de toti se va numi (daca deja nu o si face) parfum...ai grija deci prietene cu ce-ti hranesti ochii...caci anume ei te hranesc pe interior !)